poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-16 | | Motto : ” Unde sunt autobuzele de altădată?” Eram tânăr absolvent, geolog și mă aflam în autobuz pe Valea Jiului. Aglomerație mare cum se purta pe vremea iluștrilor. Călătorii se împingeau măcar să urce de pe scări, lângă mine câteva liceence, una dintre ele față în față cu un miner, probabil, bărbat între două vârste, brăzdat de riduri negre, care părea profund marcat. Dar am salvat-o, dovedind neasemuit curaj. Nu știu cum m-am întors spre ea și fata spre mine, de ne-am îmbrățișat acolo în autobuz, presați din toate părțile de mulțime. Pentru că iubirea nu avusese destul loc în mașină, ne-am continuat îmbrățișarea, mâinile căutându-se pe suporturile montate în vederea menținerii echilibrului, degetele mele mângâindu-le pe ale ei. Am atras-o în joc, se vedea că-i plăcea. Și era iarnă pe Valea Jiului, zăpadă cenușie, lume, cenușie, haine cenușii, zâmbete cenușii, acolo însă în autobuz mi-era bine, desfătat de încă o iubire până la stația următoare. Mai aștept câteodată un astfel de autobuz în vreo stație, dar cum nu vine dezamăgit mă îndrept spre casă. 28 decembrie 2022
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate