cu ochii mari de tot

“Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furișează pânditor
Privind la Cătălina.”

Adicătelea,
spulbera-s-ar spulbera,
dom'le, poezia mea?

--------------------

Tego, zău că mă înclin
că mă pui lângă Emin!

---------------------

Mulțumiri de duminică în sărbătoare!

așa...? Îmi pare incompletă poezia. Motivația vă aprține!

Dnă Ottilia, sincer vă spun opinia mea:
în locul ultimeler două „trălălăiri” aș fi spus direct:
- lasă-mă-n plata Domnului
- orice trimitere tip „las-mă-n pace”
- nu ești tu de nasul meu sau
- orice alteceva ce vă vine-n gând

care ar da textului o notă în plus de seriozitate. Cu scuzele de rigoare pentru îndrăzneala mea de a „critica”, de a sugera... ceva pe placul meu! Citit cu plăcere, cu zâmbet pe buze, cu gândul la copilăriile din șopron. Continuare plăcută! Succes.

acceptat, dar controversat. păi ați mai fi râs, domnule Miclăuș, dacă aș fi încheiat la modul serios precum ați fi dorit? nu!
ei bine, textul este nuanțat.
eu vă mulțumesc. desigur, fiecare cititor are percepția sa și țin cont de aceasta atâta vreme cât e pertinentă!

manifestare a unei eterne Eve, chiar rurală, o ademenire-respingere îmbrăcată într-o notă șăgalnică, plină de feminitate calină, un fel de lasă-mă și nu-mi da pace, dar și o atnționare serioasă că se exagerează în jocul de-a vânarea, pedalându-se prea mult pe cantitate nu calitate! Adică, bun, ne jucăm, dar atenție băieți „cu grijă la interferențe” că întorc foaia! Îmi place nota aceasta năzdrăvană a ta, Ottilia, și finalul deschis al alegerilor percepțiilor acordat tuturor! Am savurat!
Mulțumesc!

întârziere, apreciez prezența și empatia ta, mulțumesc din suflet, dragă poetă!

Deci am avut dreptate cu păpădia pe care am oferit-o!
Poezia, cred eu, este minunată când... Tra-la-li, o înțelege lumea toată!
Dar când are susținători atunci se naște noul curent electric.