Desen pe stele căzătoare

Antonia să acopăr totul cu o pojghiță de aur, și să spun că a fost minunat! Dar ar fi fost neadevărat! Și, după părerea mea, fără fundație de adevăr nici o cunoaștere nu poate exista! Vreau să scot un volum de poezii dedicat părinților mei, Corăbierii de lumină, în care să spun (chiar metaforic) lucrurile rele care au generat, prin alchimizare, lumina din mine, și i-au transformat pe ei în corăbierii luminii! Că pun sub reflectoare o experiență de viață dură poate nu fi pe placul sau înțelesul multora, dar mă interesează aurul obținut prin experimentul chimic - decât durerile procesului!
Îți mulțumesc Antonia pentru înstelare și vibrație!

întâmplărilor

este aproape perfectă, deși n-ați avut datele concrete ale problemei. Și da, aceste poezii ale volumului nu sunt nici reproș nici elogiu, deși pot fi privite și prin acest filtru. Așadar și da și nu! Este un experiment de curățare energetică, un mod de transfigurare dus în absolut! Și credeți-mă, este necesar pentru toți, pentru că lucrurile ce se cer alchimizate depășesc cu mult sfera unor bătăi, chiar crunte. Dacă s-ar fi „întâmplat” azi ar fi atins sfera penalului, eventual niște ani buni de închisoare! Și dacă în planul realului când am înțeles resortul din spatele acțiunilor lor (după mulți ani de sfâșieri) și am putut accepta și ierta și neputințele și cruzimea lor, în plan energetic nu s-a mai putut face nimic, ei părăsind planul fizic la fel de orbi cum au fost când m-au aruncat în iad, și nu o dată ci de multe ori, chiar la maturitate, mi-au arătat doar fiara din ei. Și sigur că există un rost al existenței! Faptul că m-au băgat în foc, au călit oțelul din mine și mi-a dat forța să sfidez moartea cu un diagnostic care are ca ca finalitate moartea, termen 3 luni de trăit. În anul 2000. Și încă sunt stupefiați că mai respir - cu niște analize dezastru, de-s mereu gata să sune salvarea. Eu râd și-mi văd de treaba mea,indiferent de opiniile lor și premoniția apocalipselor! Mai am niște volume de poezii de scris și de enervat niște oameni că am obrăznicia să trăiesc.
Mulțumesc de interpretare și înstelare!

"N-ai să ști" nu este cu "ii", ori fără "să"?
Poemul are două părți. De la "când te vei vrea întreagă" începe a doua jumătate, tot despre "mamă". Mama din prima parte e mai soft, ipotetic vorbind. În a doua parte e pretinsă ca mamă hard. Interesante imagini, rămânând în sufletul cititorului.

îmi place jocul (chiar serios) pe tonalități diferite, să schimb ritmuri și tonalități, chiar de poate strica armonia întregului. Sunt construită mai mult din linii frânte decât din curbe.
Mulțumesc de semnalarea greșelii, deși am citit de-atâtea ori, n-am văzut-o!
Mă bucur că va plăcut!

de elemente, să poți schimba centrul de greutate nu-ți rămâne decât descompunerea și recompunerea. Și dacă tot avem în genă atributul Tatălui de Creator, de ce să nu uzăm de el? Foarte mulțumesc pentru pus punctul pe atâtea i-uri.
Mulțumesc pentru decodări și înstelare!

Maria și ardențele din ele! Trebuie cumva purificat spațiul dintre mine și ei, pentru a ne putea face lucrarea de lumină cu toții, încheind tot ce a rămas neterminat din relațiile noastre!
Curaj am - „măiestrie” are Tătuca, eu îs doar poștașul conștiincios!
Mulțumesc de analiză și înstelare!

imagini copleșitoare, uimitoare, care m-au străbătut cu o forță de nebănuit trezind în mine emoții necunoscute până acum. poemul merită steluțele cu toate aprecierile cititorilor. sincere felicitări Maria Elena.

empatie și comentariu. De-abia acum am văzut comentariul tău! Suntem cu atât mai bogați cu cât dăm voie afectelor să ne vibreze. Să fii iubită!