doamne dumnezeaua mea

Am fost foarte aproape să dau o stea, m-a ținut însă departe generalismul și previzibilitatea poeziei domniei voastre. Laba aceea m-a urcat pe volută, după care visul de mărire m-a adus cu picioarele pe pământ. Țin la mine oricum steaua scoasă, pe trei sferturi.

Dragă Leonard,

Într-adevăr, parțial de acord cu Bogdan, ”laba” azvârle sub tren un poem superb. Artificiile lingvistice, o mare a mea iubire, sunt ejaculate de episodul manual. Frumusețea post apogeică de abia se vede dindărătul inutil al unui tot atât de inutil lichid seminal.

Sunt conștient de faptul că nu ți-am scris nimic nou, episodul amintit fiind voit, deliberat.
Voi rămâne în așteptatul respect pentru deciziile poetului, neîntrebând ”de ce”.

Rămân cu același, dintotdeauna respect,

rcm

unii mă cunoașteti, altii nu. unii m-ati citit, unii nu. sunt membru aici pe site de 18 ani, si de multe ori am socat. nu scriu pentru urechi sensibile, sunt surd ca beethoven. limba mea poetica are toate cuvintele, si cred, chiar insist ca nu exista cuvant de care poeziei sa-i fie rusine, de restul se ocupa oamenii mai putin obisnuiti cu poezia si mai sensibili. eu nu scriu pe acest site pentru premii, am deja destule, inclusiv statutul, obtinut prin concurs si deliberat de juriu, de cel mai bun poet al site-ului, si fac caz de asta tocmai pt a spune ca am ajuns acolo unde o steluta nu ma mai face pe mine. scriu cu bucurie, de bucurie si incerc sa arat ca poezia poate fi si altfel decat pudica. ne place o femeie care se dezbraca, dar strambam din nas daca poezia lasa fusta mai jos. nu. poezia trebuie, daca e folosita cum trebuie sa faca orice, chiar si oral, numa sa stii mestesugul. si nu odata am dovedit ca eu pot. ca sunt urechi cu paianjeni din alte vremuri, treaba lor, eu modernizez cat pot. si scot limba si mataranga romana la iveala. pentru ca pot. multumesc!

Acum 19 ani am poposit pe acest site. Dupa un an si ceva, a aparul un pigmeu care-si spala chilotii in public si era fericit ca i se vede maciulia. Batrane (total) Neatragator, tu esti ala? Multumesc.
M.M.I

Ai câștigat un concurs, unul din multele care se organizau in trecut. Nu ai fost cel mai bun poet al site-ului, era marele premiu al unei ediții de concurs, așa era titulatura concursului. Atât. Nu mai distorsiona realitatea. Crede-mă, că am fost in juriu. De aici și până la infatuarea cu care te afișezi pe aici e cale lungă.

Sunt mulțe persoane pe agonia care oferă stiluri diferite de scris. Chiar dacă nu am timp întotdeauna să las un semn, mă bucur că au scris sau că încă scriu. Unele sunt active, altele inactive (din păcate). Ar fi o idee bună organizarea unui nou concurs agonia. A fost frumos în trecut când a fost organizat și cred că o parte din energia creativă ar putea merge acolo cu folos. Sănătate!

Văd că sunt destui care încearcă să-i ia apărarea lui Leonard Ancuța. Se fac că nu înțeleg, deși lucrurile sunt evidente.
Încetați să mai dați sfaturi in opinia voastră constructive și împăciuitoare. Leonard Ancuța a avut, cred, șanse pe site-ul ăsta cât toți cei care au mai fost suspendați la un loc. El și numai el prin prin aroganță și atrofierea simțului realității face ca sub textele lui să nu mai fie vorba despre poezie. Și când își asumă, lipsit de simțul ridicolului, niște merite pe care nu le are, trebuie să-și asume și consecințele
Dacă vouă vă place să vă scuipe in cap și să vă șteargă cu cotul e strict problema voastră. Aveți pagina de Facebook unde puteți face chiar un cult al lui Leonard.
Dar aici nu mai dați sfaturi despre canalizarea energiei sau despre cat sunt poetii de vanitosi.
Nu. Să vă fie clar. E vorba de un pur gest creștinesc. Când cineva deraiază in felul ăsta, trebuie să-l aduci cu picioarele pe pământ. Altfel se pierde definitiv în propria vanitate. Și doamne doamne o să ne tragă la răspundere că nu am ajutat un om care are nevoie sa i se arate calea cea dreaptă.

Ai înțeles greșit ceea ce am vrut să spun. Personal, acest text nu se încadrează în ceea ce îmi place și mă opresc să citesc la acest autor, tocmai din motivul pe care l-a pus in vedere Romulus. Mă opresc și fac comentarii, în general, acolo unde îmi place ceea ce văd. Editorii pot lua singuri decizia de a i se permite sau nu să posteze de la orice nivel. Aroganța are și ea picioare scurte atunci când apare. Eu am vorbit strict de ceea ce se scrie, nu de persoane sau nume. Ceea ce spui mai sus e deplasat din punctul meu de vedere, jignind. La tine nu mă așteptam. Gânduri bune.

Nu este vorba de tine. Formularea ta - canalizarea energiei - m-a determinat să raspund aici unor persoane care nu au habar despre ce vorbesc sub alte texte.

pentru cuvintele voastre. da sunt arogant, dar vorba lui artanu, am cu ce ba. un poet modest, cum e gabriel tudorie, abia daca e citit pe acest site, si nici macar n-a publicat, dar e un poet adevarat. si emilian e un poet adevarat, dar are complexul pe care il am si eu, trebuie sa fie numai unul. eu recunosc, el nu. dar nu conteaza, eu ma bucur ca inca mai exista competitie pe site, ca mai ai cu cine sa te masori, in conditiile in carepoezia evolueaza iar pe acest site sunt promovate poeme de care si michelangelo s-ar rusina.ca sa nu vorbesc de maestrul sonetelor. dar na, unele arte martiale raman impartiale la trecerea timpului, ins[muzica, poezia, artele in totalitate sufara de efectul modei, trec de la o etapa la alta. cand m-am dus la ioan es pop sau la ion muresan, si eram copil atunci, mi-au spus, bai copile, poezia e a prezentului, adu-ti poezia macar in conteporaneitate, daca nu in viitor. si atunci am inteles de ce emily dickinson a omorat sute de poezii, atunci am inteles de ce unii, cum e rimbaud n-au mai vrut ca generatia lor. poate d-aia, voi dinozauri ai poeziei nu intelegeti ca poezia evolueaza. ca se schimb[ ;i c[ noi suntem datori sa facem asta. eu ma straduiesc, cat pot. dar macar incerc. incercati si voi.

Jocul ăsta al vostru despre cine e mai tare
a cam ajuns la paroxism...

Nu zic mai mult că-mi prind urechile...

In viața mea nu am avut curaj să mă cred scriitor darămite poet. Și n-o voi face vreodată pentru că pur și simplu nu sunt Dar ca cititor mor de draci când văd cate un infatuat care crede că ești cu atât mai poet cu cât ai mai multe cărți publicate. E ca și cum ai ieși pe centură cu țâțele la vedere in speranța că vei agăța pe cineva.
Și ca idee, ca limbaj și registru poetic, din punctul meu de vedere Gabriel Tudorie e cu ani lumină peste nivelul tău, pentru că tu ai doar trei patru teme pe care le repeți exasperant, fără absolut nicio perspectivă de evoluție.

nu stau sa fac teorie literara acum. faptul ca ma consider poet se datoreaza chiar voua. pentru ca oricat ma negati, de fapt ma validati. asadar va multumesc. semnat Umberto Ego.

Un text scris în aceeași cheie psihotică, repetitivă, și grandomană a debitațiilor urbane care pretind că debordează de calitate tocmai din cauză că vezi Doamne... șochează, când în realitate cuvântului potrivit este sila și în niciun caz șocul. În fine, actul prezumării calității prin prisma presupului șoc e desigur de natură infantilă și reprezintă o piatră de temelie de dimensiuni remarcabile pe care cultul propriei personalități și mania grandorii par a se sprijini în cazul autorului - mai ales dacă ne uităm la comentariile sale. Ai spune că Leonard este însuși Mesia iar poezie.ro e populat de o șleahtă de incapabili a căror mare vină este aceea că nu îi înțeleg talentul, dăruirea, omniprezența, creativitatea, dar mai ales „duritatea”. Pun accentul pe duritate pentru că judecând după natura psihopatologică a comentariilor despre propriile texte, Leo încearcă s-o ardă într-un fel de Snoop Doggul literaturii române (dar așa, numai pe internet, că în realitate...), atâta doar că lipsesc cadilacurile, iarba, femeile si banii. Noroc de shaorma din Obor, cinzeacă, strada Plevnei și monopolyul cu prietenii, care pot fi folosite pe post de mecanism de coping.

Cu mulți ani în urmă Leonard experimenta și se lăsa condus cu ușurință de un melanj format din inspirație de moment, locvacitate, puțină naivitate dar și maturitate, uneori inserând și elemente de figurație 18+. Acum însă, după părerea mea, s-a împotmolit în grafomanism, cu șanse minime de recuperare.

Nu laba, nu organele sexuale și nici alte elemente asemănătoare sunt ceea ce deranjează, ci tocmai faptul că ele sunt folosite ca pretext pentru a înșira pe lângă ele inepții, zerouri lirice barate și niște producții care par mai ușor de asociat cu zvârcolitul cocoșului după ce a fost decapitat decât cu poezia.

In fine, citind acest text a lui Leo și coroborându-l cu altele nu pot trage decât o singură concluzie, în absolută linie cu maniera în care scrierile sale par produse: fuți nu fuți, vremea pulii trece.

Și văzând că autorul tot insistă în direcția asta...

nu cred sa te fi jignit vreodata. dar acum iti spun ca grafoman esti tu, ca scrii fara rost, doar ca sa ma aataci


te afli aici: Artline.ro / art-Info / Filme. Teatru. Concerte. / Cel mai prolific scriitor al lumii
Cel mai prolific scriitor al lumii
0 Comentarii

Cu peste 300.000 de titluri scrise, P. M. Parker este cel mai prolific autor al tuturor timpurilor. Cotidianul a stat de vorba cu el despre secretul succesului sau si despre planurile sale de a publica si dupa moarte.


A scris 188 de carti despre pantofi, zece despre navele maritime, 219 despre ceara si sase despre muraturile de varza rosie.]

tu nu esti in stare sa scrii nimic.

Leo, cred că în oceanul de glumițe și caterinci unii din noi fie au exagerat cu luatul în serios, alții cu gluma. Drept urmare îți propun un reset care să ne readucă pe poziția normală - din care eu personal nu m-am mișcat, deși poate a părut. Nu sunt de acord cu anumite lucruri pe care le spui, dar asta nu înseamnă că te anulez ca om și dacă ți-am lăsat impresia asta te rog să mă scuzi. Fiecare din noi are motivele sale pentru care face anumite lucruri și se poartă într-un anumit fel și sunt convins că și tu le ai. Într-un fel aș putea spune că le intuiesc, și intuiția mea funcționează în general extrem de bine. Comentariul tău de mai sus m-a făcut să zâmbesc de când l-ai postat, dar am preferat să îți răspund mai târziu. Nu am cum să-l iau în serios și nici nu mă supără. Fiecare din noi are plusuri și minusuri - balanța e mereu în mișcare.

vu ce spui, dam reset si o luam de la capat. poate nu sunt in cea mai buna pasa a mea, fac fata la glume dar reactionez la jigniri. asadar, consider conflictul ]ncheiat.

Poezia e nasoală, felul în care se apără autorul e nasol (copil răsfățat) dar dreptul său de a se exprima în "versuri", cu sau fără labă, e demn de apărat și asigurat.