plus,minus...

e facil, oarecum neaşteptat,
în rest jucaţi hora cuvintelor
ce vă scriu pe dumneavoasră...

aş înceta să mai aduc aminte cititorului
atrocităţile de prin alte părţi,
avem noi destulă bătaie de cap
cu noi înşine...

băi ce dreptate ai Ştefane, că-n fond
şi pân-la urma urmei ce suntem? acolo
nişte ciudate burdufuri cu zeci de kile de atomi
lăsaţi de capul lor să ne-ntreţină,
să fim la mâna şi la mila lor...
şi iar îţi dau dreptate
că şi-nţeleptul din antichitate
gândea la fel,
că omul trebuie să fie-n viaţă
ca porcul pe corabie, de are apă şi mâncare,
să-şi caute de troaca lui şi-atât,
fără de gând că o să-l taie
sau că s-o scufunda corabia-n furtună...
chiar aşa, de ce m-ar interesa de ce e-n jur,
şi ce-o rămâne după mine-n urmă?...
exist! mă simt al dracului de bine...
mulţam de semn şi sfaturi bune. Ioan.

Vorba americanului: you had me at Fonem-Biden. M-ai luat prin surprindere și îți mulțumesc. La fel și joaca cu demo+_+crația, o ecuație care poate părea o găselniță dacă nu ar avea spina ei personală și iritativă. Te joci tu a Grigore Alexandrescu, dar în realitate cred că ești Mircea Dinescu. Chiar poți, tinere, poți, de ce te-ascunzi printre netoți? Aia roșie! Vezi că a doua pică muuuult mai greu.

aduc mirate mulţumiri celui
ce mi-a propus umila-mi cugetare
din şanţ pe malul şanţului
vizibilă mai bine din cărare.
iar ţie-ţi zic:
eu m-am văzut mereu
subţire fir de apă izvorând din lut
doar umezind ici colo rădăcini de flori
atât...
azi m-ai făcut să râd,(ştiai că e ziua de râs?)
văzându-mă ieşind
din gaura parchetului posterităţii
un şoarece cu mâinile pe sus
holbat răcnind din toţi plămânii:
am învins, am învins!...
pentru atenţie şi semn îţi mulţumesc. Ioan.