​dinozaurii ar muri de nevorbire

avem cu toții prieteni bulangii, după atâta vreme

se cerea, se cerea cu insistență să ne adaptăm

acum că se alesese praful de lupta de clasă

culminând cu pactizarea intelectualilor fini cu lucrătorii

în construcție, în alimentație, cu lucrătorii comerciali,

sanitari, matinali și autumnali cu 6 clase, care descărcau pepeni

sau cartofi pe când unii boiereau iar alții își exersau maturitatea

la cozi de lapte sau mimând cumpăna cu două sacoșe rezistente

pline cu sifoane îmbrăcate în zale.

care ar fi fost probabilitatea ca o parte din bulangii

să fie poeți, oameni răi, încrâncenați și neiertători

cu vânzătoarea de la mega, dornică de conversație națională,

glume proaste cu doamna plătește sau parcă ați mai cumpărat

și ieri o pungă, trufași, subiectivi și pomanagii,

generația de azi caută totul la dinți, nu ca pe vremuri

când unii mai ziceau și doamne ajută și

bogda proste pentru o cinzeacă cu ploșniță și îți

mai pupau și mâna, azi, s-a dus decadența,

cifre îngrijorătoare la 6 din 49, iar pariurile au devenit coduri

cu cifru ce formează un triunghi pitagoreic,

la noapte are să plouă cu grindină de zaporojie, zău – haiku

european cu sonorități de tundră udă.

spuneți-mi voi mie dacă ați fi știut astăzi ceva, dacă ați fi avut habar

măcar cum arată un dinozaur, sau un ou de dinozaur, dacă nu ar fi fost ei,

poeții zvonului și ai abecedarului, poeții sporturilor și ai filmului

fantastic, spuneți-mi voi dacă lumea asta ar fi ajuns unde

este acum, astăzi, aici, dacă nu ar fi fost ei, poeții

bulangii fără de care dramele toate mor la intrare?