Poezie

Zeița

1 min lectură·17 ianuarie 2023

Mediu

Ce frumoasă ești, iubito, când întinzi mâinile tale,

Ca o floarea soarelui, spre iubitul, mândru soare

Și îți împletești cunună din a razelor tristețe,

Ca să fii neegalată în trăiri și-n frumusețe!

Ce frumoasă ești când vântul ți se joacă iar în păr,

Când pe buze ai minciuni, dar în ochi ai adevăr,

Când te legeni ca o trestie mlădioasă și subțire...

Dacă mi-ai întinde mâna, aș muri de fericire!

Ce frumoasă ești când marea îți șoptește la ureche

Că ești singura zeiță și că nu mai ai pereche

Și te-nvăluie cu valuri, care vor să te răpească

Într-o lume ce-i ascunsă de privirea omenească!

Tu, zeiță a luminii, ce ai buze rubinii

Și trezești în muritori dulci iluzii, nebunii,

Poate vei privi vreodată și spre mine, întâmplător,

Că mi-e inima rănită și mă sting de al tău dor!

00838

Dinulescu Carmen-Alina. “Zeița .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14166823/zeita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.