Epitaf

Urmează un duel epigramatic: ION DIVIZA - PETRU IOAN GÂRDA

RĂSPUNSUL lui Petru Ioan Garda:

Am murit, dar nu m-au îngropat,
M-au lăsat să stau puțin afară
Și-a venit Isus și m-a-nviat:
Zice: prea era modest să moară!

Ion Diviza:
EXISTĂ O EXPLICAȚIE
Un loc mai călduț pe o stea
Având, între vechi somități,
Nu poate Isus sa te ia,
Că prea filozof te arăți!...

Petru Ioan Garda:
IISUS
Cum stam noi cu micul, cu berea,
Vorbindu-i de Mahabharata,
I-am pus la-ndoială-nvierea
Și-a spus că mă spune la Tata!

Ion Diviza:
GÂRDA
Ți-a dat extrem de multă modestie
Și har destul, Prea Bunul Dumnezeu,
Nu te-a privat, e drept, nici de prostie,
Dar ce să înțeleagă un ateu?!...

Petru Ioan Garda:
ARGHEZIANĂ
Nu spun că Învierea-i chiar poveste,
I-am spus: Mărite Doamne, mă-ndoiesc,
Vreau să te pipăi și să urlu: este!
Și-a zis: de mă atingi, eu te pleznesc!

Ion Diviza:
ANATEMIZAT
Oricum o-ntorci, îți iese tot cârteală,
O blasfemie oarbă de ateu,
Dar nu venim să-ți cerem socoteală,
Că te-a bătut prea tare Dumnezeu!

Petru Ioan Garda:
NIHIL SINE DEO
Motive n-am de teamă sau sfială
Și liber pe Pământ ca mine nu-i,
Că n-am de dat la nimeni socoteală:
De sunt ateu, e numai voia Lui.
13:19
Ion
Ion Diviza
BONO MALUM SUPERATE
Tu ești ateu și crezi c-așa se cade,
O fi având și Dumnezeu vreun plan,
Dar dacă ne livrezi catrene fade,
Aceasta e doar voia lui Satan!

L-am întrebat de tartorii culturii
Acesteia ușoare, de maidan;
Mi-a zis ceva de Bâlici, de Bunduri,
Dar nicio vorbuliță de Satan.

Satan, precum e meseria sa,
Pe la concursuri mituia augurii;
Să vezi tu după ce s-a juriza
Ce-o să vorbească Bâlici și Bunduri!

Ei au mereu un premiu garantat,
Dar uneori le scapă printre dește
Și-atunci, nervoși, se pun pe comentat!
Pe ăștia nici Satan nu-i mulțumește! ☺

Pe ăștia chiar nu-i bate Dumnezeu
Și poate nu le-ar mai seca elanu',
Dar tu mereu le sufli vreun trofeu
Ca să-l readresezi lui Drăgoianu!

Am fost cu Any gentilom,
Că e o tipă bine, dar
De-am călărit același pom,
N-am stat pe-același balansoar.

Tu și în pom modest erai,
Să urci mai sus n-ai cutezat;
Cu Any-un pic de balansai,
Îl surclasai pe Cincinat*!
________
*Florin Rotaru

Nu știu care-i treaba cu Rotaru,
Îl compari, cumva, cu Cincinat?
Tot așa poți să asemeni caru’
Cu un Porche ultraechipat!

Pân' se potolește smârda,
Olecuță-am să te ard:
Nu cumva Petrică Gârda
Dă cu oiștea în gard?

Eram cu El în Caru' Mare -
Vedeam, departe, Orionul -
Și-am zis: "îl pot conduce, oare?"
"Tu să conduci Satiriconul!"

"E Caru' Mare la loc sfânt",
A spus cândva E. Tarlapan;
Iar scrisul vostru-i la pământ -
Rotaru, Gârda, Moldovan!...

M-aș feri de vorbe grele,
Însă spun, pe drept cuvânt:
Tarlapan e printre stele,
Iar vițeii... la PĂMÂNT.

El, între-ai săi învățăcei,
E clar, văzuse doar viței...
Ce bine c-a ajuns la voi
Și-a mai văzut și niște boi!...

Aici în Cluj, orașul colosal,
În care vin din Est destui țărani,
Eu cred că v-a văzut la Festival,
Atuncea când deja erați juncani.

La Cluj veniră neofiți destui,
Apostrofați de voi cu: „La ungher, mă!”;
Ce bine vă era la ieslea lui,
Atunci când el aici avea o fermă!

Noi n-am prea suferit de foame,
La voi era problema gravă,
Că, la cum scrieți epigrame,
Eu cred că v-a hrănit cu pleavă.

Pe-atunci nici pleavă nu era,
Că nu făceam la Curte sluj,
Și toată lumea se mira:
„...Dar scriu mai bine ca la Cluj!!!”

Ești încrezut, dar după mine -
Să nu m-acuzi că trag cu pușca -
Probabil că scriați mai bine
Decât scria la Cluj plevușca.

Scriau ca voi (la fel de rău),
Dar textele făceau toți banii;
Noi, ăștia de la Chișinău,
Ne comparăm doar cu titanii!

Scriam ca voi (la fel de rău),
Dar textele făceau toți banii;
Noi, ăștia de la Chișinău,
Ne comparăm doar cu titanii!

Mă bag şi eu in vorbă, că n-am treabă
Că cică pe-unul modestia la ucis
Că cel puţin aşa-mi zicea în şoaptă-o babă
Şi un moşneag rămas necircumcis.

Deci cu titanii... Foarte bine...
De nu sunt vorbe alandala,
Când tu te uiți în sus, la mine,
Nu te cuprinde amețeala?

La tine când mă uit în sus,
Eu ca un clasic antic zic:
Ești un Luceafăr... descompus;
Atât de mare... și de mic!...

Și de-oi ajunge palidă lucire,
Flămânde și-nsetate de amor,
Îmi vor reda întreaga stălucire
Elevele-n compunerile lor.

Ai fost, Petrică,-o stea strălucitoare,
Erai pe feisbuc cel mai mare bard;
Cu siguranță, multe-admiratoare
Au să-ți evoce numele... pe gard!

Cu cretă, carioca, farduri,
Graffiti, foste-amante-n lanț,
Mi-or scrie numele pe garduri,
Iar tu îl vei citi din șanț.

Mă iei cu tine-n nemurire,
Deci nu vom fi uitați cu totul:
Vei fi, pe gard, o amintire
Iar eu, în Șanț... Grigore Cotul!

Prăbușit în ȘANȚ, cu totul -
Mă refer la satu-acela,
Tu vei fi Grigore Cotul;
Și Adela?

Chiar de-i riscantă paralela,
Promit aici, sub sfântă stea,
Că nu va fi nicicând Adela
Sau tu, Petrică, muza mea!

Vezi că ți-a plecat căruța
Și-ai rămas, sărmane bard,
Iar acolo, lângă gard,
Muza ta e butelcuța!

Nu-s un defetist, bădie,
Să-mi cobor drapelu-n bernă;
Muza mea, precum se știe,
Nu-i butelcă, e cisternă!...

Grandomania ta m-amuză,
Tu faci întruna pe nebunul;
Eu cred că nu mai tragi… din muză,
Că ți s-a defectat furtunul.

Când e beție de idei,
Mă folosesc doar de condei;
Furtunul ție ți-l propun,
Să dai și tu la muze-un tun!...

Ajuns, de-acum, un om cărunt,
Eu n-aștept muze să-mi mai vină,
Dar epigramele îmi sunt
De inspirație divină.

Sunt de inspirație divină -
Tu-nțelegi, Petrică, ce ai spus?...
Poți să ieși cu ele la lumină,
Dar să nu te prindă Cel de Sus!

Dac-ar fi din Ceruri să descindă
Creatorul, bunul Dumnezeu,
N-are nicio șansă să mă prindă:
Nu ai spus matale că-s ateu?

Am spus și văd că-i mare jale -
Să nu-i fii măcar tu pe plac...
Căci epigramele matale
Nu le citește niciun drac!

Eu nu pot demonstra, firește,
Că-n lumea asta de bolunzi,
Am fani, dar Dracu' mă citește,
Dovadă, faptul că-mi răspunzi.

Cu-acest enunț ai pus capacul,
Ești cel mai aiurit ateu:
Atât să-l prețuiești pe Dracul
Și să nu crezi în Dumnezeu!...

Să nu mai faci pe prostănacu':
Păi, dac-admit că tu ești Dracu',
Admit că este Dumnezeu!
Și Sfântu Petru-adică eu.

De asta îți vorbeam și eu,
Să-ți spulber duhul ateist:
Nu crezi, Petrică,-n Dumnezeu,
Că ești al dracului sofist!...

Eu sunt un tip sofisticat,
Dar să-ți răspund atacului,
Îți voi vorbi simplificat:
Ioane, du-te dracului! ☺

Osânda ta m-a-mbărbătat
Și, sincer, mă amuză,
Căci plec acum, imediat,
La dracul cel de muză!

Nu-ți mai ies - și nu mă miră -
Epigrame ca la carte:
Știi că muzele inspiră
Mult mai bine de departe?

Nu m-apropii de Olimp,
Nici la fete nu mă duc;
M-au sedus de la un timp
Muzele de pe feisbuc!

Deci muze tot din depărtare...
Prudent din partea ta, aș spune:
De-ai încerca o-mbrățișare,

Te-ai face, sigur, de minune!

Mânată de un sentiment patetic,
Ea, muza mea, fragilă și minionă,
Zbura spre universul meu poetic
Și s-a ciocnit cu muza ta, o dronă...

Povestea e adevărată,
Se-ntâmplă-a nu știu câta oară
Și muză mea-i cam supărată...
Mi-a zis că muză ta e chioară.

OF!...
E osândită, mi-a destăinuit
Ce maladie gravă a lovit-o –
Și are încă mult de suferit...
Amorul ce mi-l poartă a orbit-o!