poezia bate miezul nopții

Ai început să scrii mai concentrat,
îmi place modalitatea asta de a scrie,
aduce puţin a poemele poetului Teodor Dume,
a sticluţe mici cu esenţe tari...

Cu plăcerea lecturii,
Ştefan

am început să scriu...

dar, nu există niciun fel de asemănare... Teodor are cu totul altă tematică și altfel de abordare, dar, dacă ție ți se pare că... asta e! trebuie să spun că-l cunosc cu mult mai bine, având în vedere că am lucrat asiduu la un studiu privind creația sa.

eu încep să scriu zilnic, fiindcă așa mi-e dat!

mulțumesc, Ștefane.

Eu te-am recunoscut si in versurile acestea. Desi /e o liniste de crapa pietrele,/ ai acelasi dinamism, aceleasi trairi pozitive si multa tandrete fata de/ muzele cenusarese/ . Frumos spus, nu m-am gandit niciodata si nici n-am intalnit in alta parte.Felicitari!

mă bucură nespus prezența ta și îți mulțumesc pentru empatie. Întotdeauna le-am considerat pe muzele mele ieșite din comun, eu sunt modestia întruchipată pe lângă ele :). Le-am privit și așa, ca pe niște dispariții spontane, ca de altfel și aparițiile lor.
Încă o dată, mulțumiri și te mai aștept!