poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 161 .



Gate no 9.
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2022-09-20  |     | 



// gate no. 9. Sea oil//

e miezul toamnei.
soarele forează
pământul.

orașe plutind în magma roșie.
acolo mașini construiesc oameni care încearcă
să iasă la suprafață.

sunt copiii care au încetat să vorbească.
peste tot se aude un murmur
nedeslușit.

în apropierea centralelor electrice
sunt animale moarte.

drumurile trec prin deșert.

noi suntem niște șopârle
încercând să se ascundă.

aparatele de fotografiat scot blițuri.
sunt pozele pe care mai târziu
le vom pune pe rețelele de socializare.

comentariile vor începe să curgă.

copiii noștri vor scrie în braille pentru că vor înceta să mai vadă.

în memoria lor viața va fi întodeauna
legată de pozele pe care le-au văzut cândva
în albumele foto cu plastic lucios.

se văd fericiți.
aleargă printre balansoare și leagăne.
prin parcuri legați la ochi cu căștile în urechi.

sunt de mână cu părinții din
orașele subterane.

la suprafață, e vorba tot despre mecanisme.
mecanismele prin care doar cei puternici, cei care
au arme letale pot să supraviețuiască.

funiile care susțin podurile se rup. filmăm tot.

sinucigașii. corpurile premature ale bebelușilor avortați prea târziu. miezurile de uraniu care se răcesc atât de încet. fuziunea
la cald a trupurilor aruncate în gropi comune. ura.

marea de benzină își mișcă apele liniștit.
copiii morți plutesc încă. corpurile mici s-au umflat.
niște pungi prin care a trecut vântul.

în memoria mea viața lor va fi întodeauna
legată de fotografiile pe care mi le-a făcut tata
în copilărie.

stăteam de mână cu ei în bănci.
aveam creioane colorate mov și roz.
foi albe din hârtie creponată din care
ne făceam rochițe de balerină.

tata ne privește pe ascuns. îi curg lacrimile.
mama a murit.

aparatele de fotografiat scot blitz-uri.

acum e momentul. soarele aprinde petrolul.
mă văd undeva pentru o clipă fericită. o fericire aspră.
și o tristețe ca un bec cu lumină rece într-o cameră fără ferestre.
sunt cu măriuca, alexandra, louisa și mama.
măriuca e o balerina desăvârșita.

plisee. are degetele de la picioare învelite în șosete albe.

ne uităm toate cum se infiltrează sângele încet în bandaje.
eu îmi imaginez că așa vine moartea. crudă, neiertătoare.
plină de cârpe îmbibate cu iod și plăcere.

i let myself go.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!