Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
@carmen-sorescu
Poezie

Nu știu nimic despre tine

2 min lectură·
Mediu
Și nici nu vreau, păcatele, celulele, mamele sunt la fel
Aceleași păpuși ale aceluiași teatru de prost gust sau loc de joacă
Pentru cei care au dat în mintea copiilor, azil, sau ce-o fi
Ne substituim unul altuia la nevoie, treaptă sau balustradă
Nu contează cine plutește, cine se salvează, cădem la fel
În golurile din noi, același vid ne umple după naștere
Suntem doar aerul din plămâni, baloane fermecate
Care se ridică singure la cer mai devreme sau mai târziu
Nisipul ne intră în ochi la fel, semănăm la modul cum îl scoatem
Cum ne ustură, cum ne doare, la fel cum soarele reflectă iubirea
Ca pe un copil nevinovat care face cu mâna mort de foame
Prin geamul ei termoizolant niciodată nu-l aude nimeni
Șoptim și insultăm la fel, susurul ne intră în urechi la fel de fin
După care prin tuneluri la fel de întunecoase îl extirpăm
Liniștea lui ne deranjează și renunțăm să mai mergem prin păduri
Avem aceeași frică să redevenim animale sălbatice
Vrem același adăpost, același culcuș cu iz de casă de piatră
Ne smulgem unghiile la fel, ne scoatem inimile pe aceeași tavă
Laolaltă cu toate nimicurile, după care alegem o foarfecă
Cu ea ne tăiem identic pielea, realitățile, prieteniile
Avem ochii roșii numai pe foi când ne căutăm bezmetici
Și lupii ne ies din măduva oaselor, aici e țarcul ideal
Oscilăm, pendulăm între a alege sau a fi lăsat în pace
În lume nu se mai nasc oameni doar se repetă unul la nesfârșit
Nu știu nimic despre tine și nici nu vreau, ai același schelet
Aceleași cuie în tălpi, sângerezi, plângi, ești la fel de lichid
Avem același tip de refugii, streașini, iubiți, iubite, frânghii
Întindem la fel cearceaful, foile de plăcinte, rufele la soare
Strălucirea ni se pierde după același procedeu de îmbătrânire
Aveam chiar aceleași obiceiuri, coșciuge, același chip cioplit
Suntem un șablon, un clișeu, împreună ștanțăm viața, moartea
Când murim lumina ne plesnește în creștet cu aceeași candoare
Ce rost mai are?!
044.528
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
334
Citire
2 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Sorescu. “Nu știu nimic despre tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14164581/nu-stiu-nimic-despre-tine

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea✓
de imagini pline de miez liric,
închei parcă dezumflând prea plinul de metaforă
într-o interogaţie care lasă poezia deschisă,
atât de simplu...

E de foarte bine!

Un text pe care cu siguranţă
o să-l recitesc...
Şi nu o singură dată...
0
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu✓
Mulțumesc, Ștefan!
0
Distincție acordată
@ecaterina-stefanEȘEcaterina Ștefan✓
Interesante contrastele. Adica nu neaparat te astepti la partea a doua intr-un v ers sau altul, cum ar fi in penultimul, dar reusite pe alocuri imaginile. mai poate fi lucrat, aerisit, dar are destul de multe noduri. am remarcat:

la fel cum soarele reflectă iubirea
Ca pe un copil nevinovat care face cu mâna mort de foame

și renunțăm să mai mergem prin păduri

alegem o foarfecă
Cu ea ne tăiem identic pielea, realitățile, prieteniile

lupii ne ies din măduva oaselor, aici e țarcul ideal

În lume nu se mai nasc oameni doar se repetă unul la nesfârșit
Nu știu nimic despre tine și nici nu vreau

Strălucirea ni se pierde după același procedeu de îmbătrânire

Când murim lumina ne plesnește în creștet cu aceeași candoare


precum si titlul, care mi-a atras atentia, este suficient de greu

0
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu✓
Mulțumesc Ecaterina, din păcate abia acum am văzut comentariul tău, da, scriu greoi și nu prea mai revin să corectez, las starea brută/ inițială/ sinceră/ neprelucrată. La mulți ani!
0