Poezie
era o vreme…
1 min lectură·
Mediu
ce ai pățit, femeie?
în colț, odaia plânge...
te plimbi în umbre
și fum de țigare,
dar al tău sânge
e trist.
ai prins în miez,
devreme,
un fel de “n-ar fi fost”
dar,
pe astă lume,
ai și tu, un rost!?
ce ai pățit, bărbate?
casa ta se surpă.
alcoolul, netrebnicia...
strămoșii te ascultă.
e trist!
ai prins vremuri bune
de liniște și pace și,
în loc de "copil, o casă și un pom",
ai ales să fii neom.
eu!?
eu sunt femeia
liberă, egală...
ce-ți pasă!?
eu!?
eu sunt bărbatul
cu mașină,
fără școală...
ce-ți pasă!?
era o vreme când avea sens.
pai pe pai
și lemn pe lemn
nu e îndemn,
dar undeva,
e simplu și
de înțeles.
am fost atât de proști,
pe vremea nu știu cui,
de altă prostie,
vreme nu-i!
021.802
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “era o vreme….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/14162056/era-o-vremeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVMulțam!
0
poate puținâ șlefuiere a câtorva formulări,
spor!maria,