Poezie
Acea umanitate pe care au uitat-o
1 min lectură·
Mediu
E un pod infernal peste care trecem toți
un arc de timp în care urlăm noaptea din blocuri
că ne e foame de umanitate
Acea umanitate pe care au uitat-o cei care
țin în pumni o putere din fire de nisip când
vântul bate cu infinită putere
Ne e foame de noi, de viețile noastre
pe care le-am pierdut în saci negri
sau cei mai norocoși dintre noi le-au pierdut
la marginea patului
căzuți în absurdul unui prezent
care se vrea a fi ”progresist”
Urlăm în miez de noapte din blocuri
închiși fără de rost
de ucigașii de trecut, prezent
și probabilul viitor
tăiat de la rădăcină
cu o imagine
a unei haine de copil
lăsată în urmă pe un morman de moloz
Un ursuleț de pluș rămas sub cerul liber
din care cad bombe
zâmbește, privește fix către viață
O viață cu moarte adumelcând peste tot
din privirile flămânde de bani ale ticăloșilor
Anne Marie Bejliu, 11 aprilie 2022
001.406
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “Acea umanitate pe care au uitat-o.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14161840/acea-umanitate-pe-care-au-uitat-oComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.