Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mariupol

1 min lectură·
Mediu
Și degetele ei cântau,
clapele amestecate cu pământ scoteau totuși acea magie care îți trece prin suflet, precum împunsătura de sabie în coasta Răstignitului. Astăzi pâinea se frânge pentru cei ce plâng departe de casele lor. Împărăția cerurilor este aici.
Ești în Dumnezeu, cum n-ai mai fost vreodată. Îți simți respirația detașându-se de tine, ca un zid curgător
să fii viu înseamnă să sângerezi cu toate insulele de meteoriți, cu tot cerul căzând ca o avalanșă de lacrimi
deasupra timpurilor, peste lumi și cimitire, se nasc alți oameni.
Durerea de a trăi, cu răni fără memorie, viu de-a pururi, printre frânturi de zile și rugăciuni. Peste un balcon bombardat atârna un zmeu deasupra morții.
Cu dragoste pe moarte călcând. Un strat subțire ca zăpada ce vrea să ardă.
Această graniță dintre război și dragoste este ca o grădiniță în flăcări.
Un copil scrie cu cretă peste nori.
023486
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
147
Citire
1 min
Versuri
9
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Mariupol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14161354/mariupol

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
Mariupol ca un copil rătăcit, a cărui părinți s-au sacrificat. Neputința curge în vene, un sânge fierbinte, nestăvilit. O imagine grea, ca o iederă agățătoare împânzește ochii cititorului. Mi-a plăcut. Las un semn și un gând bun.
0
Gabriel, mulțumesc pentru semn și lumină. Această candelă pe care ai aprins-o să fie în memoria tuturor celor sacrificați.
0