sunshine

Finalul îmi aduce aminte un pic de Sorescu. Imaginea care predomină textul e una reușită iar crescendoul chiar are efect (la mince cel puțin). Textul nu încearcă să transmită mai mult decât pare și nici nu e înzorzonat de inutilități metaforice. Dupa primele două versuri am devenit curios iar după trei si patru m-am întrebat așa și? În mod evident, finalul m-a făcut să revin și să citesc de mai multe ori. Îmi place foarte mult antiteza dintre final și început și desigur, simbolistica din spatele metaforei cu copii.