Poezie
Rostopască
1 min lectură·
Mediu
De fiecare dată în care îmi crești în carne
Mă rănești cu eternitatea orizontului.
Și mă dor toate întinderile pe care le port
În ființa care din starea ta mă înființează.
În nenașterea eternităților mele mă cuprinzi
Dinainte de a fi întreaga mea desăvârșire.
Momentul devenirii care mi te rostuiește
Numește între nesfârșiri distanțe ce mă întind.
Din trupul tău îmi izvorăști vindecătoare!
00967
0