Poezie
Trei îngeri care mă urmăresc prin oraș
2 min lectură·
Mediu
Sunt trei îngeri care mă urmăresc prin oraș.
Mănâncă burgeri, își caută iubirile sau iubitele,
domnesc în singurătate ca niște patroni protectori
și strâng din dinți când văd aglomerație.
I-am găsit prima dată în praful unei câmpii goale.
Plutea o poezie în aer,
era cafeaua proastă și poate prea scumpă,
Dumnezeu ne umplea de fiori ca o măsea cariată
până cădeam cu fața la pământ și ne mușcam limbile.
Atenție! Acest colet e fragil.
Le-am scris fiecăruia pe aripi.
Erau tineri și fericiți
dar erau singurii îngeri care și-au dat din timpul lor
ridicând sprânceana a mulțumire
când am deschis gura și-am început să trăiesc.
Le-aș construi fiecăruia câte o parcare,
pentru că dragostea în București îți construiește o parcare.
Îți repară zarurile, îți cumpără o shaorma.
Dragostea din București
îți golește pungile de sub ochi.
Merg mereu la braț cu trei îngeri prin orașul ăsta
care se hrănește cu pulpa sufletelor noastre.
Nu mi-e rușine nici de ei nici de mine,
nu mi-e frică de moarte
dar nici după atâția ani nu știu pe unde mergem.
Ei nu vorbesc, eu știu doar să mă hlizesc la vitrine,
Suntem patru chiori care-au căzut peste stupul greșit
și-acum fugim de milioane de albine colerice.
Iubito, sunt trei îngeri care m-au crescut
și m-au învățat să mă dedau la iubirea ta.
Ei nu sunt dușmani, ei sunt un ocean.
013598
0
RR