scrisoare din Albert Heijn

bargelaan 190

prima dimineață în Haga m-a prins
în fața hostelului
încleștat de geamantan ca o caroserie contorsionată
în lumina călâie un afro-american cu părul rasta
fugea de pescărușii pe care ecstasy-ul îi transformase-n dragoni
din când în când se oprea la scrumiere stradale aprindea chiștoace mai răsărite
sufla fum spre dragoni și urla
look i'm one of yours

după testul covid m-au băgat într-o cameră
cu 20 de sicrie de fier în care stăteau de-a valma 15 figurine de lut pulsatil

în carantină am dat peste patru secui
cât era ziua de lungă jucam biliard
ieșeam la Marea Nordului ne uitam cu jind
la surferi ori kyte-eri
ne făceam planuri cât o să stăm cum o să futem banii
prea departe niciunul din noi n-a ajuns

într-o seară în hostel s-a cazat și afro-americanul
dimineață l-a găsit o femeie căzut pe hol
plin de sânge
au venit paramedicii l-au pus într-un sac
au tras fermoarul și au plecat
peste noapte murise după o supradoză de Speed
ca-ntr-o galerie suprarealistă de artă
câțiva imigranți s-au adunat în camera lui
se uitau la pereții mânjiți cu rahat
și-ncercau să ghicească în glumă
ce-a vrut să transmită artistul

fair winds and following seas

îți scriu dintr-o singurătate congenitală
ca hemofilia
de la o vreme exist cu intermitențe
unghiile de la picioare au căzut
pe tăcute și fără dureri
cum au căzut paleți cu salată salsa
peste bocancii mei siliconați
ca-ntr-un vis absurd de american mi-am promis
că voi ridica un monument al unghiilor necunoscute
în amintirea celor ce-au râcâit hârtia după
o ultimă gură de aer
mă uit la carnea rămasă pe degete
îmi pare că-i țiplă vidată de spată
în drum spre depozite Albert Heijn

o noapte pe săptămână
patul meu nu e patul meu
e cimentul cantinei din Menken
de care-mi îndreptam șira spinării-
oțel de Damasc scos din forjă -
și sudam trei țigări în zece minute
o dimineață pe săptămână mă trezesc
cu gust de salsa în gură
deși n-am mâncat niciodată
câteodată visez că cineva apasă
pe capul meu cu piciorul
îl îndeasă într-o fântână de foc
atunci mă trezesc speriat
îl caut pe lângă mine cu mâna pe Dumnezeu
dar Dumnezeu nu-i aici
l-a racolat o firmă de recrutare care oferă
contracte de muncă în Amsterdam
îl poți vedea în turnul plângerii
cum își sfâșie hainele
pentru o flotă de pescadoare
care nu se mai întoarce din larg

în rest mai nimic
am ajuns o mână de oase pe care o poți face căuș
le arunci și din felul în care cad
îmi poți citi viitorul
ca din scrisorile țarinei Alexandrina către
iubitul ei Nicolae