Poezie
de unde venisem eu
1 min lectură·
Mediu
... în această lume?
cu ochii mei cafenii și nuanțele lor infinite
ascunzând cântece leagănul lucrurilor sfârșite
de la început necontenit luând-o... de la începuuut...
eu ridicându-mă în fața oglinzii eu coborându-mă
cât să trec... să mă strecor... când miile de vietăți șușotesc... îmi dau nume... fără să mă poată ghici pe de-a-ntregul
eu cu grimasa strămoașelor mele
de ele instinctual purtată
fără vreun semn de întrebare anume
în dimineți cu ape multe și miros de leșie
când și-au pierdut virginitatea... ceva din ele însele
s-au redescoperit!
sălbatice inaccesibile pe cale poate
de a se domestici... de a lăsa urme...
în serile cu secetă și turme ostoindu-și destinul
în iluzoria potecă a unei câmpii... a unui nume
înaintea bărbatului lor... purtându-și grimasa
icnetul înspre viață: cât o fi să fie!
sfios, aproape (ne)vinovat mascându-și semnul
încropind un petic un cuvânt pentru altceva...
până când am venit eu!
am lăsat vederii
liniștea lor neliniștită ochii de codană
mărindu-se cu fiecare înțeles
privirea în centrul prăpastiei
fiorul cârdurilor de păsări impregnându-mi umerii
cu dorul lor de ducă... cu statornicia...
acum, când miile de vietăți șușotesc... îmi dau nume...
fără să mă poată ghici pe de-a-ntregul...
021.836
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “de unde venisem eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14157028/de-unde-venisem-euComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... îți asigură doza de mister șarmant, dar și dramul de mai-puțină-vulnerabilitate, mai ales atunci când ai atâtea strămoașe în spate... De fapt, e (și) mai complex...
0
Pătrundem în „această lume” asimilând actualitatea legându-ne individualitatea de socializare.