Poezie
Cărarea
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt o femeie prin care Dumnezeu privește către pământ,
fiindcă sunt transparentă pentru el.
Privește prin mine ca printr-o lentilă, să vadă lumea
și dacă a greșit ceva, dacă este rost să repare ceva.
Eu tac și caut să uit cărarea către casa bătrânească,
mușc dintr-un măr alb,
îmi amintesc din nou cum eram demult, tot singură și pustie,
dar miezul meu nu era încă lămurit.
Ca o haltă veche, am și eu fântâna mea.
Și când dorm tac,
privindu-mi visele ca pe un film.
001.122
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Cărarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14156932/carareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.