Poezie
sunt om
1 min lectură·
Mediu
Dumnezeu râde cu gura până la urechi de
cum încerc să-l îngrămădesc sub pălăria de soare
ca pe firele mele rebele de păr
uite mă mănâncă nasul uns deși
uleiul e cu factor de protecție maximă
ieri credeam că-l pot arde pe rug și
i-am aprins coroana de spini
azi stau cu cenușă pe cap
dar încă mă clatin cu picioarele în spuma mării
032.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Crina Albu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Crina Albu. “sunt om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/crina-albu/poezie/14156726/sunt-omComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘde exemplu mi-a absorbit ochii,
o găsesc foarte vizuală/imaginativă,
l-am văzut pe Dumnezeu răzând :) ” îngrămădit sub pălăria de soare ca pe firele mele rebele de păr”,
această metaforă mă duce la un sentiment de primă relație cu Dumnezeul Mare, care mereu tinde spre expansiune/creștere a vieții/ființei, ... și acea a ”pălăriei de soare” m-a dus cu gândul la ”floarea soarelui” un soare pământesc ce tinde mereu să ne țină cu picioarele pe pământ, poate ”pălăria soarelui este un Dumnezeu mai Mic, pamântesc/comun tuturor în care încercăm să-l integrăm/includem pe Dumnezeul Mare și atotputernic, și viceversa ...
” pălăria soarelui” pentru mine este un sentiment inocent, copilăresc, curat, ... iar Dumnezeu cel mare și atotputernic este ”îngrămădit” sub el, ... este frumos de tot scris, :)
m-a cucerit și metafora ”încă mă clatin cu picioarele în spuma mării” care îmi transmite un univers întreg ... anume ” mă clatin” îmi spune multe ...
aceasta este experiența proprie cu acest poem,
Crina, Ștefan mari mulțumiri pentru provocare, :)
Cu mult drag!
Maria,
o găsesc foarte vizuală/imaginativă,
l-am văzut pe Dumnezeu răzând :) ” îngrămădit sub pălăria de soare ca pe firele mele rebele de păr”,
această metaforă mă duce la un sentiment de primă relație cu Dumnezeul Mare, care mereu tinde spre expansiune/creștere a vieții/ființei, ... și acea a ”pălăriei de soare” m-a dus cu gândul la ”floarea soarelui” un soare pământesc ce tinde mereu să ne țină cu picioarele pe pământ, poate ”pălăria soarelui este un Dumnezeu mai Mic, pamântesc/comun tuturor în care încercăm să-l integrăm/includem pe Dumnezeul Mare și atotputernic, și viceversa ...
” pălăria soarelui” pentru mine este un sentiment inocent, copilăresc, curat, ... iar Dumnezeu cel mare și atotputernic este ”îngrămădit” sub el, ... este frumos de tot scris, :)
m-a cucerit și metafora ”încă mă clatin cu picioarele în spuma mării” care îmi transmite un univers întreg ... anume ” mă clatin” îmi spune multe ...
aceasta este experiența proprie cu acest poem,
Crina, Ștefan mari mulțumiri pentru provocare, :)
Cu mult drag!
Maria,
0
CAȘtefan
îmi fac mea culpa (pe jumătate), dacă mesajul nu a ajuns la tine și îți mulțumesc frumos pentru timpul, sinceritatea și disponibilitatea ta!
Maria
Îți mulțumesc mult și mă bucur de ce vezi aici!
îmi fac mea culpa (pe jumătate), dacă mesajul nu a ajuns la tine și îți mulțumesc frumos pentru timpul, sinceritatea și disponibilitatea ta!
Maria
Îți mulțumesc mult și mă bucur de ce vezi aici!
0
E f probabil să mă înșel,
poate mai lasă cineva un com
să ne lămurim...
Cu sinceritate!