Zborul Astrapiei

Dacă Pasărea-Spin cântă o singură dată mai dulce decât orice altă vietate de pe pământ, și apoi zboară în căutarea copacului cu spini unde va muri, izbindu-se de unul dintre aceștia, Astrapia, pasărea unicat a paradisului terestru, suspină în cântec chemarea vieții ...

Chiar dacă aripa ți s-a detașat de zbor,

Chiar dacă țipătul durerii îți este mut

Vin să te culeg, fruct de Sicomor,

Iubindu-te definitiv și absolut !

Îți voi șterge lacrimile – stele,

Îți voi săruta fruntea selenară,

Cuprinzându-te-n aripile mele

Ca zborul, să te încânte iară !

Reia acel tril fermecător

Astrapie cu silueta delicată,

Iar în comunul nostru zbor

Lasă-mă să-ți fiu ... aripa dreaptă !