Poezie
7447
1 min lectură·
Mediu
De prin '74-ncoa',
Tot păzind aceeași haltă
Așteptând, la întâlnirea
Cu 'tu-i mama ei de Viață
Port un dor la lingurică
(flori, în inima înaltă)
C-o avea și pentru mine
Un ceva, sub fusta creață.
Mi-am flexat închipuirea
Dreasă cu niscai rachie
Și, în contra c-am avut
Numa' doo ursitoare
Mi-am permis să văz cu ochii
O Madam Liliachie
Folosind exasperanța-mi
Drept lentilă-nșelătoare.
Ș-am crezut c-are să vie
Am râvnit că va s-apară
Ba, în chip de zânăneagră,
Ba, cu coc și sarafan
Ori, mai bine, ca regină,
Cu fanfară militară
Sau - cu grâu' ei și macii -
Roșcată, din porțelan.
(Aș fi acceptat, să zicem, și-o fată de pe la țară...
Dar să lucre-n Capitală, s-aive un accent urban)
Doamne, însă, nu mai stau,
Ca s-aștept ziua de mâine
Gladiola mi-a pălit,
Nepriindu-i pe sub ceasuri
Și, la drept, și dacă vie,
Nu mai am sare și pâine
Mi-au rămas din bun-venituri
Numai, doară, bun-rămasuri.
001020
0