Poezie
Noi doi putem ajunge
2 min lectură·
Mediu
Tot chipul tău mi-e hrană pentru eternitate
Iar umbra ta-i ecoul din gândul luminos.
Ți-e locu-ntre altare cu mări de flori ornate,
În sufletu-mi oceanic mi-ești un ciclon frumos...
Aș vrea să fii flămândă de adorări aprinse,
De-nfășurări cu patimi, de pierderi în neant,
Să vezi în mine-un vultur cu aripile-ntinse
Care te-nalță-n spații de-un farmec delirant.
Cu laurii de aur eu îți ornez splendoarea,
Cu rime de smaralde cetăți de vers ți-nalț.
Din roi de constelații îți fac încoronarea
Pe munți de poezie cu-al veșniciei smalț.
Căci tu mi-ești râu de unde ce-mi mișcă moara minții
Și inima-mi grăbește să-mi bată-n ritm de dor;
Prin tine-aud din ceruri cum cântă îngeri, sfinții,
Căci îmi amplifici gânduri și văd prin orice nor...
De-aș crede-n re'ncarnare, eu sunt „Adam”, tu „Eva” -
Cu-o nouă misiune de mii de generații -
Deci le-ocolim păcatul, neluând ca ei din seva
Ce-a fost capcana celui viclean, lipsit de grații...
Noi doi jurăm să ținem Porunca cea mai sfântă
Primită de la Tatăl Ceresc - și-o vom impune
La toți urmașii noștri, spre-a fi pe veci nefrântă -
Și-astfel iubirii sfinte din noi ne vom supune !
Secretul nemuririi, iubito, e cuvântul,
Iar veșnicia-i oul din cuibul unei clipe,
Care, de-l scapi, se sparge și-l soarbe-apoi pământul,
Deși-n el fuse-o ființă ce-ar fi avut aripe.
Stăm adumbriți de-un secol ce pare al pierzării.
Tentante artificii păgâne ne colindă,
Dar de rămâi cu mine, zdrobim tot răul stării,
Căci noi putem ajunge a cerului oglindă !
Glen Ellyn, USA - 4-5 iunie 2021
001.365
0