Roman

L-a împuns cu degetul în spate

ca să-i arate un drum.

El nu l-a urmat. Era prea larg acel drum pentru voința lui, prea plin de minciuni, de teorii, de constrângeri, de ipocrizie, de opinii

...care nu erau ale lui.

L-a lovit cu pumnul în spate

pentru a-i arăta o singură cale.

El nu a văzut-o. Nu putea.

Era prea luminos drumul lui pentru a se angaja pe calea turmei.

L-a plesnit cu cravașa peste gură

ca să nu spună și altora adevărul în care credea.

Dar el a strâns din dinți până i-a sângerat gura

și a scuipat cu sânge Adevărul în țărână...

I-a pus cizma pe grumaz.

El însă privea, pe sub talpa de cauciuc, un rest de cer...

Pe celălalt nu îl privea. Nici cizma lui, nici cravașa lui, nici pumnul lui.

Celălalt exista doar atât cât gândul lui îi permitea să existe.

Și l-a ucis.

Și a murit.

Și a-nviat în alții care abia atunci l-au văzut pe celălalt așa cum era de fapt.

Apoi pământul s-a zguduit, catapeteasma lumii vechi a crăpat

și

de dincolo de moarte

El, cel dintâi,

a scuipat iar

adevărul peste țărână...