poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 105 .



Credo
poezie [ ]
unui poet

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2021-05-11  |     | 



admit că atunci când mă îmbrâncesc pe podea
picioarele ignorante și faultante ale omenirii,
când mâinile cu unghii tari își scriu dactilografia lor în carnea mea,
când migrena mă apasă și ceva pare că mă lovește,

când în fața ochilor mei apare ca-n vis imaginea hipertrofiată a unui creier,
care parcă răspândește o ceață luminoasă, rubinie,
amestecată cu aurul compact al emisferelor,
o bijuterie care mă trage irezistibil în ea, ca un scarabeu sacru...
oare voi cădea, oare voi adormi sau mai rău de atâta?

atunci când mi se deschide o rană în trup și lumina mă răpește
și Zeus însuși o înșală pe Hera cu trupul meu placid și pământean,
când însăși boala mă trage sub salteaua de plutire în pat,
(mare lucru să ai una, mare lucru să ai un acoperiș deasupra capului,
mare lucru să te doară capul, fiindcă încă ai cap,)

admit, cum spuneam, că mă ghemuiesc în cerul meu ca un arici,
plec undeva în Italia, loc de mijloc, loc bun și rudă cu noi toți,
închid ochii, colorez Colosseumul recent restaurat, mă gândesc la gondole,
închipuiesc portretul Monalisei, visez viile cu struguri bogați și
cu câteva boabe supte de viespi,

și, dacă nici așa nu mă simt liberă, atunci mă gândesc la tot ce-i bun,
la umanitatea noastră comună și veche poveste,
la viața noastră cea de toate zilele, soi bun și tare de oameni
ca esențele din vârfuri de munte, peste pietre și ape călători cu gândul iute,
aprinzători cu trupul lângă focul Vestei,
cu ofranda noastră pentru pace, iubire, prosperitate,
totul pe limba dreptății și bunului simț, a clopotelor și a semnelor de carte

lângă templul fără nume în care ne sfințim simțirea și gândirea,
în care suntem fructul matur al copacului lumii,
creștem din seva lui ce e mai bun, ducem lumina mai departe,
vâslim, învațăm să cântărim pește, furtuni și vise și ne pregătim fiii
pentru marea zugrăvire cu culori și fapte a altor ceruri din sufletul nostru.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!