Poezie
când fac pluta prin cameră
1 min lectură·
Mediu
pe masă
pâinea ruptă susținută de firimituri se întărește
așa ceva nu o să vezi niciodată la televizor
picură apă și la tine și la vecini
o pădure de chiuvete nereparate te înconjoară
auzul sensibil de bebeluș
se trezește la orice rotire în somn a realității
luminile străzii stropesc camera
se preling forme geometrice
mângâieri de care - de ce să nu fim sinceri -
îți e dor
clipești atunci când năpădesc amintirile
apa se evaporă din pahar
oasele carnea iau foc peste zi asta se va traduce
în ochii jumătate albi jumătate roșii
în orice mort bate o inimă
vântul cu umărul lui de noapte
lovește geamul
toate lucrurile se reașază
se aud clar firimiturile cum mișcă pâinea
074.425
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “când fac pluta prin cameră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14155061/cand-fac-pluta-prin-cameraComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
O atmosferă sinistră, de neputință și dezolare, atât de bine sugerată în text. Versuri concentrate pe mesaj, metafore frumoase, construite de un poet veritabil. Stea!
0
multumesc frumos pentru popas si dezvaluirea atmosferei.
0
Distincție acordată
Toată poezia e bună, dar mi-a plăcut îndeosebi finalul
"în orice mort bate o inimă
vântul cu umărul lui de noapte
lovește geamul". E tulburător. Plus muzicalitatea care se simte îndărătul cuvintelor.
"în orice mort bate o inimă
vântul cu umărul lui de noapte
lovește geamul". E tulburător. Plus muzicalitatea care se simte îndărătul cuvintelor.
0
Ce vizita luminoasa (si nu ma refer la steaua pusa). Multumesc!
0
.. dar sunetul bate imaginea!
mor după clipocitul, scârțâitul, scrâșnitul din toate stările care te cuprind când citești poemul, dar de departe 'clipitul când te năpădesc amintirile' este cel mai pregnant. pentru mine, acum.
mor după clipocitul, scârțâitul, scrâșnitul din toate stările care te cuprind când citești poemul, dar de departe 'clipitul când te năpădesc amintirile' este cel mai pregnant. pentru mine, acum.
0
clipitul, ca si clipocitul, vorbeste despre adancuri :)
va multumesc pentru trecere!
va multumesc pentru trecere!
0
Când nefiindul colonizează un viitor apropiat de prezent, ne “năpădesc amintirile” şi conferim exponențialitate trecutului care şi-a depus praful pe “lucrurile” şi convingerile care ne definesc şi caracterizează şi din ce în ce realitatea ființării se şubrezeşte, atrofiază şi capătă fisuri şi fluctuații.
0
