Da capo al fine

Muncești o întreagă copilărie studiind zi de zi

La vioară arpegii, game, partituri, solfegii, concerte anuale, examene

să ajung ingineră

Nu de sunet ci de betoane armate nu aromate ci precomprimate...

Fiecare detaliu al remușcării mele da capo al fine e doar o amăgire

Precum îmi țin respirația pe timpul scrisului muzical pe literele astea luminate din cadranul virtual-

Nici o repetiție nu poate să-mi renască degetele boante

Strivite de bătrânețea timpurie

Care nu usucă amintirile ci le aduce mereu în prim plan

Ca o strâmbătură vopsită într-un zâmbet diafan...

pandemie meschină.

bianca