Poezie
Ningea ușor…
pastel de prăpădiți
2 min lectură·
Mediu
Ningea ușor și fulgii grași
Cădeau pe tăvi cu papanași,
Ningea felin, ca un miorlau,
Iar fulgii-n blănuri se topeau.
Venea zăpada-n pași de vals
Pe case cu tavanul fals,
Ca un sobor de ghiocei,
Creșteau la tâmple fulgii grei.
Din cer, alt cer se prăvălea
Pe gluga ei, pe cușma mea,
Pe strada albă, gram cu gram,
În alb și noi ne transformam.
Tot cerul-n fulgi părea pierdut,
Intra cu stelele în lut,
Pământul se-ntorcea pe dos
Și îngheța contagios.
Puteai prin nori să te târăști,
Cu masca prinsă de-alte măști,
Păream toți îngeri mici, în ser
Și încuiați în frigider.
Zburau petale argintii
Pre ochii noștri de copii,
Ne înveleam ca-ntr-un tunel
Cu blana ultimului miel.
Ni se părea că-n infinit
Ne-am mega-hirotonisit,
Aveam cearșafuri albe-n jur
Și-un soare prins în abajur.
Nici drum în lung, nici drum în lat,
Doar orizontul înghețat,
Sub teiul sfânt, cu streșini mari,
Veneau să cânte urși polari.
Pe câmpuri albe cu ciulini,
Dansau în cercuri pinguini
Și-n loc de cârduri de boboci
Urca, pe maluri, mal de foci.
O liniște de țintirim
Ne-mprejmuia ca Ildirim,
De la Rovine-n Maglavit
Albea ținutul cotropit.
Din Țebea-n văi de Rădăuți
Călcam pe fildeș de mamuți,
Iar din Suceava la Sibiu
Pe-un dinozaur argintiu.
Muream și nici n-aveam habar
În plin dezastru glaciar
Și-n ere noi, alt neam prostit
Habar n-avea de ce-am murit.
Pieream, ecou din alt ecou,
În giulgiul albului cavou,
Ne prăpădeam și, peste Iași,
Ningea ușor, cu fulgii grași…
054366
0
EG
