Lângă mormântul mamei...

Un univers blând și de lut, ”în cea mai lungă zi, durerea se-nfășoară pe trup ca iedera în rugă”, unde stă ceva prețios, ca amintire scumpă, ca dor de ceea ce a fost mai înainte, fără durere, poate, să fie ziua aceasta și gândul lăuntric și numai ca o bine meritată lumină. O ușă, însă, se deschide, e mai mult decât poarta, pentru că ușa dă înspre multiple iluminări și sprijiniri (ușa sugerează ideea de deschidere perpetuă și hieratică).


Luminez, cu emoție!!!