proiecții

Mi-a plăcut această „extindere spațială” a ta! Fragile goblenuri fotografice încadrate între aceleași motive florale, putând fi scanate de sus în jos sau invers în coloratura aceleiași idei!
Dincolo de „semnele căderilor”, „impulsul somnului”, ne vor rămâne întotdeauna „trepte(le) spre un cer senin/ netulburat de patimi”. Dacă vom ști să le prețuim!
Pot spune sigur că „în plasa exilului” nu m-am plictisit!

Sincer îmi pare rău că nu te-am citit până acum,
am descoperit aici o comoară lirică ce aduce puțin a glosă,
plină de imagini memorabile, de rămas...

Felicitări!

p.s.:
O să te citesc...

Maria, am primit undă verde, să ies din starea letargică, să privesc cu optimism cerul primăvăratic. Mulțumesc din suflet.

Ștefan, după cum vezi, mai sunt cărări între casele sufletelor noastre. Important este să avem curajul să purcedem la drum și batem la ușă.
Mulțumesc pentru popas și pentru încurajări.
Tuturor, sănătate și bucurii!

spre rușinea mea n-am văzut până azi postarea de mai sus. Sunt surprins și tot odată bucuros de apariția numelui meu după titlul acestor minipoeme.
Spre deosebire de Ștefan eu am remarcat de mult scrierile tale spunându-mi în câteva rânduri părerea.
Îți urez un urcuș lin spre cer senin
Sfintele Sărbători ce se apropie să le petreci în pace