Poezie
Din casa cu iederă
(e dimineaţa de luni)
2 min lectură·
Mediu
Eu sunt uşa
Din mijlocul plajei cu suflet
Gândurile mele trec prin inimă şi minte
Iată-le-au plecat cu dorul
Le dezmiardă puişorul
Unu prinde-o dimineaţă
Se opreşte în piaţă
La taraba de tir
Unde stă de vorbă cu un trandafir
Răsărit pe tarlaua cu pir
Iarbă rea de care nu scapi
Cu una, cu două
Cu trena ei lungă
Povestea trece
Prin mătăsoasa luncă a calului
Peștele ciupește din cornul de lună
Luna rămâne întreagă
Ba, parcă mai creşe un pic
Aruncând o lumină de magie
Pe toată întâmplarea de sub tâmpla
Argintie, ca scoicile de pe tabla de şah
În bătălie cu pietricelele albastre
Culese de Zâmbitoare Nicole
În plimbările ei de fotografă
În căutarea de inedit
Cu adevăr şi un pic de poezie
Fiecare clipă-i cu lumini şi umbre
Ca luna de pe cerul brăzdat de nori, acum
Vântul şuieră a iarnă şi-a valuri mari
Nu-i de ieşit cu barca la pescuit
Şi nici de adunat semne despicate la răstălmăcit
Aşezăm scoicile şi pietrele la un loc
Şi pe rogojina poetului, ne apucăm de joc
Eu şi ortacii mei de har
Mai umplem un pahar
Cu seminţe duhovniceşti
Îndretăm telescopul spre cele cereşti
Trimiţând şoapte, departe, departe
Acolo, în inimă, unde Tu eşti via
Noi suntem mlădiţele
Altădată, unde Tu eşti uşa
După cu zici
Între mare și munte
cerul de toamnă
și-o ceașcă de cafea
a dimineților noastre.
Cafeaua-mi sfârâie-n ibric.
A dat și pe afară, pe plită. Simți mirosul?
Din tabloul de pe șevalet cântă un greier.
Noi îl căutăm cu lupa. Voi numărați bobocii.
Normal că la socoteală lipsește Petrică.
Nimic nu este la întâmplare, deși
Din ale mele și ale lui Picasso
Nu lipsește niciodată nimic.
Peste secole trecute, ne trezirăm în căruță
vizitii erau motanul și-o zglobie de maimuță.
Pe o tablă de Tymp
albele-și retrag nebunul lângă tura unui cal
negrele-și aruncă zvonul pe sub spuma unui val
transparente și opace sunt acum în vălmășeală
sentimentele-nserării trec de-o ușă în Cabală
unde-i Surechiul Alchimistului din mare
cu Viața dintr-o Poezie vie
- Despre ce?
- Despre ce vrei tu.
Se făcea că-n loc de cântec, într-un rol tăcut și plin
Era un decor de teatru peste dealul cu pelin.
Ai trecut, visând cărarea, rătăcind a căutare
Când, din foșnet de pădure, s-a desprins altă cărare…
Constanţa, luni, 11.01. 2021
(din ora lui Pi 3:14)
021.831
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 392
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 71
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Din casa cu iederă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/14152651/din-casa-cu-iederaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Sufletul” omului și-a construit portaluri către sufletul ființei universului, pentru a primi bunătatea absolută și apodictică a cărei substanță cosmică și universală ar dizolva negativitățile, iar „gândurile” noastre creatoare se conectează la „inimă” și la „minte”.
0
IPCa un puf de păpădie zboară gândul meu în vânt, colorând, din întâmplare, visul unui trup plăpând. De acum îmi scriu poemul doar cu băţul pe nisip. Stau pe gânduri printre rânduri, hotărât întru nimic. Citesc sublinierile din cartea lui Vintilă Horea: Dumnezeu s-a născut în exil. “Închid ochii ca să trăiesc…. Viscolul zgâlţâie acoperişul. Marea geme în depărtare şi valurile se transformă, în noapte, în lungi de stihii de ghiaţă…un vecin mai vânjos decât mine va trebui să deschidă drum până la uşa mea ca să pot ieşi din casă… Casa mea e proptită de meterezele oraşului şi când vântul mai slăbeşte din puteri aud urletul lupilor dincolo de ziduri”…
0