oameni gri povestindu-și viețile
în săli de așteptare
vecinului de scaun pe jumătate adormit
sau măturătorului care împinge
un tomberon de plastic pe roți
oameni posaci uitându-se cum trenul
se îndepărtează scrâșnind
în timp ce vocea din megafon anunță
ultima stație a existenței lor străvezii
oameni tăcuți butonând ecranele
telefoanelor cu dexteritatea
unor cyborgi fără pleoape
oameni livizi privind porumbeii
care ciugulesc firmituri de piatră
din pavajul cu model geometric
miros de motorină și merdenele fierbinți