Poezie

Cânt de toamnă

1 min lectură·19 noiembrie 2020

Mediu

E obosită frunza și cerul cade-n vale.

În iarbă cresc rubine din flăcări nemiloase.

S-a limpezit hotarul pe ramurile goale,

Se-așterne-n părul brumei petale tămâioase.

A adormit pădurea-n căința argintie,

În ceața prihănită ispitele-aduc vraci,

Iar umblă bucuroase în toamna sihăstrie,

Colindă tinerețea în somnuri de copaci.

Și azi a mai trecut un ieri de altădată,

Iar mâine va veni din scorbura de timp;

Cărările-au dospit descătușata soartă,

Pe-aceași undă-n care trece alt anotimp.

Amurgul și-adâncește pe ram a sa dorință;

Aduce noi parfumuri mătasea sunătoare.

Se duc smaralde umbre în vânt de pocăință

Și friguri albăstrui se-așeză-n geam la soare.

E obosită frunza prinsă-n tristețea rece.

Căci și-au uscat tăcerea, prin moarte, vii culori;

Mănăncă din verzi file rugina ce petrece,

Ceru'-a urcat în basm cu toamna-n trecători.

Cu umbre mohorâte trece prin ploi simțirea.

Nutresc zilele-n târguri dorul de clopoțel;

Veni-va iarăși iarna schimbând-și omenirea,

Iar eu ma voi așterne, uitat, pe-al ei inel!

00885

Aurel Petre. “Cânt de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-petre-0046060/poezie/14151126/cant-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.