Poezie
strada porumbului
1 min lectură·
Mediu
în marginea orașului,între morminte
porumbul crește falic din cerul
privit de soarele scăldat de opium,
din blocuri se aud pruncii cum plâng,
gândul fertilității cucuruzului
cheamă
știuleții ce răsar teluric,
din focul găzduit în adâncimi
brazda adâncă de lavă iese la suprafața și curge tăcută pe străzi,
sulful înnobilează sicrie din nuc,
prin rame deschise se primeste iubirea de apoi,
cadavre umplu spațiu,
mătasea
le acoperă ca o mantie în care se strâng
stelele căzătoare.
00840
0