Interioarele ruine-așteaptă

sonet

1 min lectură·17 octombrie 2020

Mediu

Cenușa vie-a zborului spre soare

Și nu din ceară-avântul fie oare

De oamenii se-ntrec în razei faptă...

Dar e doar vis, pămânții n-au spre zare

Decât călcâie-n viața-n bezna coaptă,

Acolo-nfipt e-amurgu-n mers de șoaptă

Pe drumul sub văzduh pășind mirare.

Femeie, coasta-n umbre-o să te cheme

Pe-ntunecări să-mi întregești văpăi

Să nu mai scriu morminte în dileme...

Cezarului de vorbe banul dă-i,

De stihu-mi slut vecia mi se teme

Lumina mi-e doar chin uitat pe căi

021.318

Ștefan Petrea. “Interioarele ruine-așteaptă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14150375/interioarele-ruine-asteapta

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

OS Oancea Sorin✓17 oct. 2020

Tristețe concentrată în maturitate. Un fel de a povesti un sentiment de milă și frică ce n-ar nume precis.
Spor domnule Petrea.

ați surprins esența,
chiar mă gândeam că textul acesta va trece neobservat,
dar iată că nu-i pe-așa...

Mulțumiri!