Poezie
moartea ca o viață
1 min lectură·
Mediu
demult îmi trăiesc moartea
pe fugă
iar în sicriul meu strâmt
s-a îngrămădit toată lumea
doar arareori mai deschid
o pleoapă de vis
să-ți admir nemurirea
iubirea ta e nebună
iubito
îți repet ca o mantră de somn
dar ți-am mai spus asta
prima oară când m-ai împins în sărut
fără colac de salvare
și tu mi-ai răspuns râzând
că a fost ultima
de pe raftul lui Dumnezeu...
te încăpățânezi și acum
să-ți lași inima
între coastele mele să bată
de parcă mâine ar fi Ziua Judecății
și n-aș mai ști să te regăsesc...
011511
0
CȘ