Poezie
la solitude
1 min lectură·
Mediu
știu, nu sunt omul visurilor tale,
dar poți să mă privești ca pe un oraș
fiecare vis este o casă, fiecare dorință o stradă
sunt case luminate și case părăsite
sunt străzi bântuite și străzi luminate
fiecare oraș își are maidanele lui
dar și cartiere rezidențiale
hoteluri de lux
cazinouri exorbitante
monumente stradale și parcuri
privește-mă că pe-un oraș
un oraș port în care poveștile se leagă
și visele se înalță ca velele velierelor
dragule, se poate să fii un oraș
dar mărirea și exuberanța au trecut pe lângă tine
ești un biet port într-un colț uitat de lume
revino cu picioarele pe pământ, ești un nimeni și atât
un nimeni ca oricare altul, un oraș abandonat
în care până și aerul e putred
când voi crede de cuviință voi veni să te iau
adieu mon chér ami
a bientôt, je t'attendrai
011403
0
CT