când îmi îngheață picioarele
înțeleg ce ușor se poate muri
în lumea aceasta
ca un spital
cu ferestrele veșnic deschise
în care curentul ridică pe sus
infirmierele machiate
până la sânge și medicii cu voci
de oțel teleportându-i
într-o dimensiune
unde nu există durere nici
întristare nici terapii intensive
nici formol numai paturi aliniate
ca niște capcane
înspăimântător de aseptice
așteptându-și răbdătoare
prăzile moi