când îmi îngheață
picioarele
înțeleg ce ușor
se poate muri

în lumea aceasta
ca un spital
cu ferestrele
veșnic deschise

în care curentul
ridică pe sus
infirmierele machiate
până la sânge și
medicii cu voci
de oțel

teleportându-i
într-o dimensiune
unde nu există
durere
nici întristare
nici terapii intensive
nici formol

numai paturi
aliniate
ca niște capcane
înspăimântător
de aseptice
așteptându-și
răbdătoare
prăzile
moi