Poezie
legenda major (sancta simplicitas)
3 min lectură·
Mediu
adu-ți aminte o preablândă femeie
de vremurile în care-mi spuneai că ești urâtă
pentru că femeile urâte simt în suflet o nefericire constantă
cum o mamă simte că-i moare pruncul în pântec
atunci inventam povești
nu că să uiți cine ești
dar ca să știi ce însemni
într-o zi eram regele pedro și tu-mi erai ines de castro
purtam războaie cu îndrumători de licență corupți
tradiționaliști de tot felul
oameni cu joburi stabile ori cu poziții înalte în societate
care spuneau că dragostea noastră e nefirească
imaginar cu mâinile mele nepricepute
smulgeam din piept inimile celor care ți-au făcut
rău în viață
în altă zi eram un cneaz bolnăvicios
iar tu plăpândă fevronie mă vindecai de fiecare dată
pe-atunci credeam cu tărie că dacă dumnezeu vrea
să vindece un om atunci trimite pe cineva să-l iubească
habotnicii ne alungau din oraș
spuneau că dragostea noastră e nefirească
asupra lor se abăteau plăgi cumplite
grindină viespi rețea fără acoperire
statuile proaspăt inaugurate începeau să plângă cu lacrimi de sânge
înfricoșați ne chemau înapoi
aveam grijă de toți cu evlavie
seara ne rugam să murim împreună
în aceeași zi la aceeași oră
dumnezeu ne asculta ruga
dimineața ne găseau în același pat ca-ntr-o criptă călduță
aș putea să-ți vorbesc ore în șir
despre fericirea de a fi lângă tine
pentru că altă formă de existență eu nu cunosc
decât să fiu al tău
cea mai iubita mea dintre pământeni
(știu că e desuet
și dulceag
dar nu visez la posteritate)
unii au stabilit cât cântărește un suflet
alții au numărat câte oase are un om
ba chiar unii au calculat câte gânduri
ne trec prin cap într-o zi
dar nu
eu nu sunt bărbatul care se-apucă de gesturi eroice
ori face descoperiri epocale
eu îți sunt comun și constant
ca scorul Apgar
într-o noapte se făcea c-am murit singur
și-am ajuns în locul în care dumnezeu triază
ăsta merge sus ăsta în iad
când mi-a venit rândul s-a uitat la mine chiorâș
a zis mda ăsta merge cu mine
atunci am vorbit doamne hai să negociem
trimite-mă pe mine în iad și la schimb
ia-o cu tine pe ea
din toate acestea n-a mai rămas
decât un gust de fiere în gură
cel mai cumplit lucru e să știi
că te naști pentru un om dar îl cunoști prea târziu
uneori mă mai gândesc la coapsele tale ca la buza
răsfrântă a unui copil răsfățat
în restul timpului te mai caut
îmi răsucesc inima-n piept
ca pe-o antenă tv cu care pe vremuri
încercam să prindem bulgarii
054.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 425
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 65
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “legenda major (sancta simplicitas).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/14149195/legenda-major-sancta-simplicitasComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPMulțumesc de semn și lectură.
0
PTaici nu mă pot abține - nu există urât, există doar limite ce le găsim dificil de depășit.
dar.
frumos cu bulgarii. cu buza răsfrântă și cu Dumnezeu - toate astea sunt peste.
ai mult din basme, din technica lor. construiești. aici sunt numa' urechi.
dar folosești cârlige.
sunt curios - cât din aceste cârlige le smulgi și câte le culegi (n-am găsit un cuvânt mai bun, scuze)?
despre, în proză, îmi plac cele ale tale pline de țesut.
mă întreb oare nu e prea mult să asumi imagini rupte din pâine ca fiind hrană tuturor privirilor? drept să spun pe mine m-a cercat o lebădă și... ea a câștigat. dar acum a plecat.
îți doresc și ție acea lebădă să mai adaste pe la porțile tale.
altfel, aveți grijă de voi, cu castele de nisip sau fără.
cu zâmbet,
(pt)
dar.
frumos cu bulgarii. cu buza răsfrântă și cu Dumnezeu - toate astea sunt peste.
ai mult din basme, din technica lor. construiești. aici sunt numa' urechi.
dar folosești cârlige.
sunt curios - cât din aceste cârlige le smulgi și câte le culegi (n-am găsit un cuvânt mai bun, scuze)?
despre, în proză, îmi plac cele ale tale pline de țesut.
mă întreb oare nu e prea mult să asumi imagini rupte din pâine ca fiind hrană tuturor privirilor? drept să spun pe mine m-a cercat o lebădă și... ea a câștigat. dar acum a plecat.
îți doresc și ție acea lebădă să mai adaste pe la porțile tale.
altfel, aveți grijă de voi, cu castele de nisip sau fără.
cu zâmbet,
(pt)
0
EPMulțumesc pentru lectură și semn.
0
RRNe “naştem” atunci când 0-ul, neînsuflețitul şi neînceputul absorb energiile ființării şi prin alegerile pe care le facem valorificând liberul-arbitru, ne ajustăm traiectoria existențială, proiectând în ea aptitudinile, vocațiile, hobby-urile şi întâmplările, care au aspecte de plusuri atunci când le imprimăm consecvențele durabile.
0
Ai rămas acelaşi, bucuros rămân.
Cu onestă stimă, semnez acest pseudocom,