Poezie
Sticla de martini
1 min lectură·
Mediu
Se făcuse noapte și pluteam
într-o mare, fără valuri
de martini
Ca să nu mă înec, l-am înghițit pe tot
Abia atunci am înțeles că de fapt
mă aflu într-o sticlă
o sticlă fără dop
De sus mă strigau oamenii
uneori chiar îmi aruncau câte o scară
de sfoară, pe care nu izbuteam
să mă urc
Și tot învârtindu-mă ca un cărăbuș
în imensa sticlă am observat
că mă aflu într-o altă lume
o lume în care toate sunt de sticlă
Infinitul e de sticlă, dragostea
e de sticlă,lumina e de sticlă
copacii sunt de sticlă
Da, a trebuit să plantez și copaci
Dar copaci fără umbră, căci umbra
ar fi fost de sticlă
și-ar fi fost păcat
1977
022.211
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Victor Țarină
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Victor Țarină. “Sticla de martini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-tarina/poezie/14148975/sticla-de-martiniComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCMaria Elena Chindea✓Metafora fragilității acestei dimensiuni în care ne sculptăm existența - a devenit acum mai mult decât evidentă la nivel planetar. „o lume în care toate sunt de sticlă” - ne poate face transparenți, n-am mai avea unde să ne-ascundem umbrele, am putea face ceva cu ele, pe de altă parte conștiința că suntem casanți - ne-ar putea mări frecvența energiei empatiei și compasiunii, care ar fi un uriaș bun câștigat în aceste vremuri sterilizate de afecte! Cu atât mai mult cu cât „dragostea e de sticlă” și o putem pierde oricând. Ce ne-ar mai rămâne?
0
VȚMultumesc pentru comentariu. Bucuros ca se poate vedea atât de departe in textul meu.
0