O barcă așteaptă, așteaptă-n ea parcă
Parfum de visare, din părul tău pleacă.
Din ochii tăi negri străbate-omenirea -
Șoptește copilul și râde privirea.

Bătrân este fluviul, prin alge te pierzi -
Un chiot aleargă-n sprâncenele-i verzi.
Din turla de vreme o moară ușor,
Din muzici născute, învârte un dor;

Cuprinde în pale cuvintele tale,
Când curge în aer, cu psalmuri la vale.
Polenuri pe valuri duc raze la nuntă,
Cu dansuri solare din harfa cea sfântă.

Și vântul sărută vlăstarii din apă,
Iar barca așteaptă, așteaptă uitată!