la pauză

Mi-as fi dorit sa fie Ole Gunnar, nu Jurgen, dar eu zic sa avem rabdare. :) Respectul e deopotriva pentru cormorani (fiu-meu e cu ei, eu cu diavolii) dar nimic nu ar fi trezit aceasta reactie din partea mea fara capriciul tau, o gaselnita ieftina ridicata la rang de poezie. Sper sa prindem momentul sa te rog sa compui altceva pe o alta tema de nisa. Pentru ca acest poem este teribil, si imi doresc sa nu fi fost un accident. M-ai rupt, dincolo de nisa.

Poate public un bestseller intitulat Premier League, atunci să te ții... Mulțumesc că te-a rupt poemul.

Era mai de efect daca spuneai ca Thierry Henry sau Zidane, sau ma rog, unul recunoscut in constiinta colectiva ca fiind o racheta. Klopp da, alearga si el dupa finalul primei reprize dar pe alte considerente, respectiv de ordin moral si motivational. Ori daca ai vrut sa obtii un efect la nivel sentimental, nu cred ca a prea iesit.

Procedeul utilizat, respectiv paralela fotbalistica e draguta (ca intentie), dar ca finalitate se inscrie din pacate intr-un discurs 100% previzibil. E de ajuns sa treci de 2-3 versuri si incepi sa intuiesti spre ce se indreapta tot textul.

O solutie de compromis ar fi fost poate sa incepi cu o aluzie fotbalistica, sa te indepartezi apoi complet de ea, iar in final sa revii tot la ceva fotbalistic. Ar fi fost mai de efect.

Dar uneori exista lucruri pe care trebuie sa le scoate din noi intr-o forma sau alta. Important e sa avem luciditatea si taria de caracter de a ne oferi noi insine un feedback realist.

Da, n-am stat prea mult pe gânduri, mi-am adus aminte de Klopp și am scris pe loc. O să mai revin poate asupra textului, dar nici franchețea nu e rea totuși, așa, de efect :)Nu prea premeditez forma, iar dacă o fac, nu prea îmi place ce rezultă. Iar previzibilul nu e neapărat rău, măcar înțelege lumea despre ce-i vorba mai repede, nu ne mai învârtim aiurea în jurul cozii :) Mulțumesc pentru feedback, apreciez.