​mi s-ar părea c-ai să revii

când lăsasem să fluture peste parnas batista ta

dantelată agățată de ultima grisină din desagă

mi-am zis că zilele sunt puține și că cine mai are

nevoie de o batistă de fițe cine mai are nevoie

de fise când păcănelele sunt doar amintiri

ale debușeelor tăinuite sub azbest

nu-ți spusesem pa pentru că mijeau zorii

iar tu dormeai ca o baliză peste o apă liniștită

și eu m-aș fi întors în câteva clipe de la tutungerie

și ar fi trebuit să te trezesc cu un salut milităresc

așa că am plecat ca hoțul ca tâlharul și la asta

se reduce despărțirea noastră fără gări fără trenuri

cer să se consemneze că atunci când zilele sunt puține

nopțile uneori nu mai sunt

nu se poate vorbi despre nimic pe pâmânt

când zilele sunt puține și gândul taie crunt

că zilele puține măsoară nesațul din gând

că zilele puține m-or prinde așteptând