Poezie
presimțiri
1 min lectură·
Mediu
trupul meu trăiește o presimțire
pe care o așteaptă ca un prădător
nesigur,
căzând el însuși pradă
trupul meu așteaptă metamorfoza
trecerii dintr-un trecut în altul
îmbătrânind totuși în prezent
ceea ce înseamnă că prezentul există
doar ca percepție,
un paradox
la interferența dintre trecut și viitor,
o rupere a secundei,
o sfâșiere a eului
între trup și spirit
fericirea o simți mereu la timpul trecut,
la timpul cândva
prezentul e doar durere
în forma cea mai acută
mai pură
a timpului palpabil ca percepție abstractă,
cât despre viitor
e o incertitudine cruntă
o teamă ascunsă de nedefinit,
disimulată în speranță
iar roua în care alergai ieri,
clar nu e aceeași de azi
iar cea de mâine
s-ar putea să fie doar ruperea cerului,
sângele florilor de câmp
sau lacrimile mele
trăind o veșnică așteptare
a nu știu ce,
nu știu unde,
nu știu când.
032.196
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “presimțiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14148065/presimtiriComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTMarturisesc ca nu sunt fanul textelor declarative despre "prezent", "trecut", "viitor" si restul elitei cuvintelor grele despre care e mai bine sa scrii fara a le folosi in sine. Am remarcat insa ultima strofa care contine mult mai multa poezie decat restul textului.
0
UFAm încercat să dau mai multă fluență poemului. Cred că e puțin mai bine.
Mulțumesc pentru criticile de orice culoare. Cu stimă.
Mulțumesc pentru criticile de orice culoare. Cu stimă.
0
Ceva-ul inefabil care vibrează în noi e un „nu știu ce”, nu știu cum, „nu știu unde, nu știu când”.