unde fugi când nu mai ai unde să fugi
în cea mai lungă zi dintre toate
zilele nesfârșite ale unui an
ale unei vieți ale unui anotimp pustiu
în care macii tremură stacojii și subțiri
vara e-n miezul ei sfâșietor de înalt
aerul miroase a tei și tristețe
mijloc de drum
inima se ascunde într-un lan de tăcere
ca o dropie hăituită
încă e timp încă nu e totul pierdut
ce amăgire ce himeră frumoasă
ca un dans de iele despletite
pe râu