Poezie
zmeul acela, poemul din vis
2 min lectură·
Mediu
voi muri și eu cândva (poate nu prea curând)
până atunci sper c-am să te mai strâng o dată în brațe
(acum nu, că e interzis)
nu-i vina nimănui că am ieșit din rând
că am lăsat prea mult să se-nalțe
zmeul acela, poemul din vis
desigur mă simt liber pe drumul meu
deși am bătut nenumărate poteci
castanii scuturați de floare din miezul fructului îmi surâd
când las în voia vântului același zmeu
cu el să te-ntreci
să uiți (de se poate) tot ce e hâd
rămân aici nu mai aștept nimic
vine străinul acesta și mă privește în față
ca pe un frate ca pe un seamăn regăsit
sau (poate) ca pe un vechi inamic
nu-i nici măcar o șansă spre a lua distanță
este eul meu hărăzit
nu zice nimic e cam scump la vorbă
pare pierdut în trecut ca pe-o cărare fără de sfârșit
ochii săi vorbesc despre fericiri fără nume
despre amintiri uitate în tolbă
mă-ntorc atunci către sine spășit
și nu-mi mai este aminte de glume
tii! am uitat de tine de parcă nici n-ai fi fost
ce mai face zmeul tot așa-și trimite buzduganul să te bage-n fiori
mai porți aura aceea sau o ai acum pe a doua
cum? eu tot așa singur în post
îmi înmulțesc la nesfârșit colonia de nori
și mă-mpac foarte bine cu roua
din când în când mă mai gândesc la tine
uneori scriu până intru cu totu-n cuvânt
alteori mă las absorbit de substanța zilei
ca un trântor ucis de albine
sau neînfrânt
m-ascund în zădărnicia filei
pentru tine am să păstrez poemul acela, zmeul din vis
să-l înalț împreună cu dorul nostru de neînvins
053.161
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 279
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “zmeul acela, poemul din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14147760/zmeul-acela-poemul-din-visComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPDomnule Rachieriu, cuvântul „destinal” nu există, l-ați creat dumneavoastră. Nu cred că era un cuvânt necesar, tot mai bună e sintagma „drum al destinului”. În rest, ca de obicei, sunteți un inegalabil (răs)tălmăcitor de sensuri.
Bravo, domnule!
Bravo, domnule!
0
CMDomnule Pașa,
am citit cu bucurie aceste text de un lirism luminos, și chiar așa pare - un zmeu - un joc frumos și poate ilicit, un obiect intim la purtător, care totuși transmite ceva și altora. Mi se pare nefiresc doar ultimul vers al poeziei, eu aș fi lăsat să-l înalț și atât sau să-l înalț într-o altă zi și cuvintele ”hărăzit” sau ”substanța zilei” le-aș fi schimbat, restul cuvintelor sunt la locul lor. Doar o părere...
am citit cu bucurie aceste text de un lirism luminos, și chiar așa pare - un zmeu - un joc frumos și poate ilicit, un obiect intim la purtător, care totuși transmite ceva și altora. Mi se pare nefiresc doar ultimul vers al poeziei, eu aș fi lăsat să-l înalț și atât sau să-l înalț într-o altă zi și cuvintele ”hărăzit” sau ”substanța zilei” le-aș fi schimbat, restul cuvintelor sunt la locul lor. Doar o părere...
0
IEDa, un poem foarte bun, aceasta este și părerea mea. Sugestiile Cristinei sunt foarte bune, însă, Cristina!, acel ”hărăzit”, e tocmai la locul lui. În rest, foarte bine cum ai punctat, ca sugestii. Oricum, fiecare poem este perfectibil. Adică poate fi înbunătățit la orice oră, poate fi plusat. Așa că, în general, sugestiile (în afara corecturilor) sunt doar spre plus, nu sunt musai necesare. Ca regulă generală!
Domnule Pașa, o lectură foarte plăcută! (Sper că se înțelege că am vrut să comentez, cu o părere personală față de cele notate aici. Poemul e, oricum, foarte echilibrat, luminos, cum spunea, foarte bine, Cristina, indiferent dacă autorul îmbrățișează sau nu note (eventuale) de plusare.)
Domnule Pașa, o lectură foarte plăcută! (Sper că se înțelege că am vrut să comentez, cu o părere personală față de cele notate aici. Poemul e, oricum, foarte echilibrat, luminos, cum spunea, foarte bine, Cristina, indiferent dacă autorul îmbrățișează sau nu note (eventuale) de plusare.)
0
GPCristina Moldoveanu, Iulia Elize, aici nu-i decât un exercițiu poetic, de aceea în mod sigur este un text perfectibil. Nu pot renunța nici la „hărăzit”, nici la forma acelui vers final, în ciuda rimelor asonante. Fiindcă textul are versuri libere, dar nu și albe. Poate o rescriere, după un timp, fără a știrbi semnificațiile inițiale.
Mă bucură semnul dumneavoastră de lectură!
Mă bucură semnul dumneavoastră de lectură!
0
Gândurile la nefiind, dacă devin o marotă, pot conduce la blazare, defetism și resemnare.