Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

la vida nuda

1 min lectură·
Mediu
ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz
nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
să aprofundăm elementara semnificație
compoziția sufletească a reacției chimice
cireșii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigașă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriașele pietre renegate de uterul universal
pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteșug de neam
stigmatul care în sfârșit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înființaserăm în ea
plecam strangulați
în propriile cordoane ombilicale
fară ca pe undeva să se consemneze
ideea vreunui martiraj.
032317
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
97
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “la vida nuda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14147572/la-vida-nuda

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
În intimitate sinele genuin „înființează” „gol”, în autenticitate și naturalețe, pe când în social purtăm multiple măști, iar „lipsa” din „lume” poate crea „stigmate” concretizate în ostracizați.
„Timpul” nu se „dereglează” niciodată, doar oamenii cu timpul propriu încastrat în ei se pot deregla deraind în anormalitate.
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
... se pune în om și e gata dereglat! Și de data asta, rămâne valabilă apoftegma Omul sfințește (/ împute) locul!
0
@daniela-luminita-teleoacaDT
Pardon, timpul se ia și se pune în om.. Eram sub influența textului pe care tocmai l-am scris! Dar cred că se poate aplica și la suflet la o adică!
0