poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 442 .



A cincea pseudoglossă naivă a unui anonim îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți, citită apoi într-un confesionar
poezie [ ]
A cincea pseudoglossă naivă a unui anonim îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți, citită apoi într-un confesionar

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [georgesilvabarsesti ]

2020-06-10  |     | 



A cincea pseudoglossă naivă a unui anonim
îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți,
citită apoi într-un confesionar

Eu mi-am lăsat tinerețea oriunde,
Pe nimicuri și pe vinuri acrite,
Zilele toate îmi sunt răvășite
Și-un frig selenar în oase-mi pătrunde.
Îmi sfârtec cu ură a mea rătăcire
Ca totul,de mâine,din nou să înceapă,
Purtat sunt mereu de valul de apă
Când plouă-a blestem pe lume-n neștire.

Mă-neacă tristețea,pierdut e-al meu grai,
În doruri de ducă îmi arde-al meu piept,
Obrazul mi-e ars,de vânturi uscat,
Cu ochii în larguri corăbii aștept.
Și gândul îmi pleacă rătăcind peste ape,
Peste golful uitat cu cheiuri rotunde,
E seară și-n cârciumi la mese-i pustiu,
Eu mi-am lăsat tinerețea oriunde.

Și toamna aceasta cu mine se trece,
O urmă de clopot mai sună-n urechi,
Pe deal înserarea cade din nouri
Și eu rătăcesc pe potecile vechi.
Sunt singur și mereu de mine mi-e dor,
Mă tulbur în ape de vânt încrețite,
Ah,cum toate au fost risipite-n zadar
Pe nimicuri și pe vinuri acrite.

Mi-e trupul în ierburi și sufletu-n rai,
Noapte de noapte mă despart de-al meu trup,
Un fulger viața mi-am dorit-o să fie
Ca negura-n două pe ceruri s-o rup.
Mă cheamă uitarea și nimeni nu strigă,
Sau moartea mă vrea în păduri părăsite,
Furtuni se pornesc în desfrâu peste mine,
Zilele toate îmi sunt răvășite.

Prin ziua aceasta pustie și rece
Mă văd tot mai singur și fără vre-un rost,
De mult neâmplinirea în trupul meu veșted
Fără să știu,șireată,și-a găsit adăpost.
O,Doamne,ce gând de sfârșit mă apasă
În noaptea aceasta care-n mine se-ascunde,
Durerea trufașă să-mi fie mai aspră
Un frig selenar în oase-mi pătrunde.

Sufăr adânc,în mine e-o fiară,
Moartea cu nimeni nu pot s-o împart,
Vouă,zile sfârșite,în grija voastră mă las
Cu greu de-al meu suflet acum mă despart.
Chiar de mi-e altfel, eu nu-mi plâng de milă,
În mine e-o noapte cu zăpezi în venire,
Să pot fi altul într-un timp care doarme,
Îmi sfârtec cu ură a mea rătăcire.

Îmi e zarea vicleană și gura mi-e mută,
Nu pot să mă-ncheg între două cuvinte,
O altfel de viață îmi doream să am mâine
Dar eu mă tot pierd rătăcind prin morminte.
Cu ochii-n desișuri mă caut în umbre,
Un licăr de aripi îmi mișcă sub pleoapă,
Aștept dimineața să-mi alunge-nnoptarea
Ca totul,de mâine,din nou să înceapă.

Se trece-a mea viață ca norul de vară,
Ca roua pe ierburi când ziua-se-așează,
Liniștea mea de o furtună se-ntunecă
Și-un amurg căzând peste deal sângerează.
Se scurge în ochi o ultimă vreme
Și văd cum pământul sub tălpi mi se crapă,
Nu știu unde-aș mai putea fi mâine,
Purtat sunt mereu de valul de apă.


Pierzându-se-neguri,de toți neștiută
Mi-e clipa aceasta și eu mi-o petrec
Cu gândul că mâine voi sparge-ngrădirea
Ca floarea din mine în fructe s-o trec.
Cu fruntea înfiptă în cer ca un munte,
Norilor singuri le aduc mulțumire
Că-mi poartă spre doruri frumosul din mine
Când plouă-a blestem pe lume-n neștire.

Mă-neacă tristețea,pierdut e-al meu grai
Și toamna aceasta cu mine se trece,
Mi-e trupul în ierburi și sufletu-n rai
Prin ziua aceasta pustie și rece.
Sufăr adânc,în mine e-o fiară,
Mi-e zarea vicleană și gura mi-e mută,
Se trece-a mea viață ca norul de vară
Pierzându-se-n neguri de toți neștiută..

Când plouă-a blestem pe lume-n neștire,
Purtat sunt mereu de valul de apă,
Ca totul de mâine din nou să înceapă,
Îmi sfârtec cu ură a mea rătăcire.
Un frig selenar în oase-mi pătrunde,
Zilele-mi toate îmi sunt răvășite,
Pe nimicuri și pe vinuri acrite
Eu mi-am lăsat tinerețea oriunde.


George Nica






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!