Poezie
stop-cadru
1 min lectură·
Mediu
apoi în afara ecranului au apărut
după toate probabilităţile oameni
semănam cu ei parţial la răstimpuri
cu greu calculabile
intervalul acela microscopic
intuit mai degrabă aşa de real
răgazul dintre marile pusee
ale ieşirii din normalitate
păreau veseli
aşa de fireşti
păreau altfel
nu puteam să împingem ceaţa
mai departe de ochii trişti
de gesturile articulate
din spaimă
copii, ne strigam mamele
fără habar să avem de fapt
dacă nu cumva nu eram noi mamele
fără vreo distincţie de sex de vârstă
fără minima urmă de diferenţiere profesională
şi orice mamă…
înflorise şi mărul acela lângă perete
ca un inculpat în faţa plutonului de execuţie
preot mic zeu naiv purtându-şi decolorată înflorirea
într-o germinaţie trecătoare
vântul… sau altcineva… s-a opintit în faţa obiectivului
cu o grimasă a împrăştiat contururile
dramul de iluzie
cum că vom scăpa teferi
ne-am trezit
mai mult goi
lovind cu pumnii
în ecranul curbat
să ieşim afară
acolo unde
oameni fericiţi
aşa de fireşti
făceau lumină
cu un strugure uriaş.
022.040
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “stop-cadru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14146105/stop-cadruComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT.. să reuşeşti / să ştii să fii în afara ecranului, adică liber!
0
Vine un timp când ne „trezim” în goliciunea vieții și atunci ne acoperim cu simulacre.